de unde veniţi – i-am întrebat
şi ce sunt formele astea
prin care vă iţiţi în lumină
ulcioarele pe care Dumnezeu
le-a modelat în lunga-i tăcere, a răspuns o femeie,
şi pe care, unul câte unul, le-au umplut ploile
și lumina... m-am privit…
ei toți mă priveau şi tăceau
aş fi vrut să-mi spună cineva că sunt ca ei…
umbră destrămată umblu
printre tăcerile și trecerile lor
căutând umbra ta…
_
Copyright Mariana Fulger
vezi mai multe poezii de: mariana fulger
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.