Cer sublim ieșit înainte-mi
Cu nori dansând pe pânza ta
Vestind fulgere și patimi
Luna-n visul ei le tăinuia.
Un templu ridicat sub boltă
Odihnit pe geana nopții
În tăcere își ascultă
Povestea din sudoarea frunții.
Freamătă-n jurul lui pădurea
Castă precum o vestală
Îndeplinindu-și lucrarea
În a răstimpului urzeală.
Două lumi aici se-ngemănau
În firida vremurilor
Din zări tainice apăreau
Duse-n abisul veacurilor.
vezi mai multe poezii de: Nori Jeler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.