Pe aceste poteci au umblat rândunici
Pe acele cărări au trecut doar furtuni
Nori frumoși, plumburii, au lăsat pe aici
Ploi furate din curenții nocturni.
Circuitele verii se cunosc. Ele sunt:
Arșițe mari, ploi extrase din mare
Vărsate apoi, ca răspuns, pe pământ
Și retrase în cuștile reci din izvoare.
Multă iarbă și frunză regăsești între văi
Vara-și dă, pe coline, tot sufletu-i schimnic.
Numai lupii flămânzi după iarnă sunt răi,
Numai mieii zburdalnici sar în rapiță, ritmic.
Pe aceste cărări s-au oprit primăveri,
Pe acele poteci au umblat mari enigme,
În oglinda secundei s-a privit un alt ieri
Un poem s-a născut din păiș, fără rime.
Multe povești stau ascunse prin crâng
Fluturi de fum desenează icoane
Care sub taina-nserării se frâng
Trepte zidind unor melci fără coarne.
E la fel ca-n romanele erei moderne
Zilnic se scriu întâmplări după uși
Zilnic se pierd algoritmi între perne
Însumi eu, însuți tu, suntem două păpuși…
vezi mai multe poezii de: nichodin