- Simt ploaia-n sânge, câte-o picătură,
Mai albă seara, acră dimineața,
Un strop de dragoste, unul de ură,
Ce mozaic ciudat poate fi viața!
Un glas divin alintă poezia,
Demonic o atacă anticristul,
Când te înalți, survine aritmia –
Chiar diavolul face pe moralistul!
Și-i existența toată ca o piesă
Pusă în scenă doar de conjunctură,
Când costumată-n înger, când metresă –
Suntem scăldați în dragoste și ură!
- Extrema guvernează-această lume,
Evoluăm anarhic, revoluţii,
Promisiuni şi măreţii postume,
Nimic concret... Lipsesc circumvoluţii
Acestui creier calculat şi rece,
Raţional, lipsit de sentimente,
Îngeri apteri prin viaţa care trece
Cu coasa printre noi, literalmente,
De parcă moartea nici nu mai contează.
Ne-aliniem pe marea comisură
A timpului care intersectează
Hotarele-ntre dragoste şi ură.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.