Drame interioare
Adăugat de: M Horlaci

Înfiorați de dramele ínterioare ale pierzaniei, acumulăm sistematic un set de nonvalori individuale, pe care le numim principii absurde, tulburări ale invidiei, asociate adeseori cu o părere exagerată de sine. Ne stimulăm aluatul mândriei până la creștere, urmând să ne coacem sub priviriile inocente ale patosului. Eul, de altfel și singurul factor predominant în desfășurarea liberă a emoțiilor, ne reamintește într-o oarecare măsură de impactul devastator pe care-l atrage cu sine renunțarea la propriile noastre experiențe lăuntrice. Orice renunțare la logică oferă ocazie absurdului să-și cimenteze o poziție superioară în subconștient. Luciditatea este într-adevăr un rafinament care nu se raportează, atunci când gândim, la impuritațiile ce nu sunt decât un adaos cu scopul de-a ne îngreuna discernământul. Adevărata introspecție vine dintr-o luciditate nealterată, necontaminată de ereziile imaginației primitive. Dramele interioare macină încet, dar sigur, stratul subțite de smalț al oglinzii raționamentului pur, lăsând în urmă o umbră fără chip, o pată mare de întuneric, o gaură neagră, în care, lumina își găsește sfârșitul...

Interiorul... acolo se nasc într-un ciclu repetitiv toate tipurile de drame și se învârt în jurul unei axe universale!