Drepturile tuturor Creștinilor
Adăugat de: Crestin7

Articolul 126 — Demnitatea muncii
(1) Munca cinstită are demnitate și valoare.
(2) Creștinul este chemat să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate și cinste.
(3) Nicio muncă cinstită nu trebuie disprețuită doar din cauza statutului social al persoanei.
(4) Munca trebuie desfășurată cu respectarea demnității și siguranței persoanei.
Articolul 127 — Dreptul la muncă cinstită
(1) Creștinul are dreptul să muncească în condiții corecte și demne.
(2) Nimeni nu trebuie exploatat prin amenințări sau constrângere.
(3) Munca trebuie să fie realizată cu respectarea legii și a responsabilităților asumate.
(4) Înșelarea lucrătorului și reținerea nedreaptă a drepturilor sale sunt condamnate.
Articolul 128 — Interzicerea exploatării prin muncă
(1) Nicio persoană nu trebuie exploatată prin muncă forțată.
(2) Amenințarea nu poate fi folosită pentru a obliga o persoană să muncească.
(3) Copiii trebuie protejați împotriva exploatării prin muncă.
(4) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva abuzului economic.
Articolul 129 — Cinstea în afaceri
(1) Orice activitate economică trebuie desfășurată cu cinste.
(2) Creștinul nu trebuie să înșele cumpărătorul, partenerul sau lucrătorul.
(3) Produsele și serviciile trebuie prezentate cu sinceritate.
(4) Minciuna folosită pentru obținerea unui avantaj economic este condamnată.
Articolul 130 — Condamnarea fraudei
(1) Frauda este incompatibilă cu principiul creștin al adevărului.
(2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente, informații sau tranzacții pentru a obține avantaje nedrepte.
(3) Persoana prejudiciată trebuie tratată cu responsabilitate.
(4) Repararea prejudiciului trebuie urmărită atunci când este posibil.
Articolul 131 — Condamnarea mitei
(1) Mita și corupția sunt condamnate.
(2) Puterea sau funcția nu trebuie folosite pentru avantaje personale obținute în mod necinstit.
(3) Creștinul trebuie să urmărească dreptatea și integritatea.
(4) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze cinstea în viața publică și privată.
Articolul 132 — Respectarea banilor
(1) Banii trebuie administrați cu responsabilitate.
(2) Bogăția materială nu trebuie transformată într-un idol.
(3) Creștinul este chemat la cumpătare.
(4) Bunăstarea materială trebuie folosită și pentru binele familiei și al aproapelui.
Articolul 133 — Condamnarea lăcomiei
(1) Lăcomia trebuie combătută.
(2) Dorința nesfârșită de avere nu trebuie să distrugă familia sau relațiile dintre oameni.
(3) Creștinul este chemat să fie mulțumit și responsabil cu ceea ce are.
(4) Bogăția nu trebuie folosită pentru exploatarea celor săraci.
Articolul 134 — Dreptul la proprietate
(1) Bunurile dobândite în mod legitim trebuie respectate.
(2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă proprietatea altuia.
(3) Proprietatea trebuie administrată responsabil.
(4) Dreptul asupra bunurilor nu justifică însă exploatarea sau vătămarea aproapelui.
Articolul 135 — Respectarea bunurilor comunității
(1) Bunurile unei biserici sau comunități trebuie administrate cu responsabilitate.
(2) Nimeni nu trebuie să își însușească în mod necinstit bunurile comunității.
(3) Administratorii trebuie să acționeze cu transparență și bună-credință.
(4) Bunurile destinate ajutorării săracilor trebuie folosite pentru scopul pentru care au fost oferite.
Articolul 136 — Donațiile
(1) Donațiile către comunitățile creștine trebuie oferite liber.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin amenințări religioase să doneze bani.
(3) Donațiile trebuie administrate cu responsabilitate.
(4) Persoanele care gestionează donațiile trebuie să evite înșelăciunea și folosirea abuzivă a fondurilor.
Articolul 137 — Milostenia față de săraci
(1) Săracii trebuie tratați cu demnitate.
(2) Creștinii sunt chemați să îi ajute pe cei aflați în nevoie.
(3) Milostenia nu trebuie să fie motiv de laudă personală sau umilire a celui ajutat.
(4) Ajutorul trebuie oferit cu discreție și respect.
Articolul 138 — Ajutorarea persoanelor fără adăpost
(1) Persoanele fără adăpost trebuie tratate cu demnitate.
(2) Comunitățile creștine sunt chemate să contribuie la găsirea unor soluții pentru persoanele aflate în această situație.
(3) Hrana, îmbrăcămintea și sprijinul trebuie oferite cu respect.
(4) Nimeni nu trebuie batjocorit pentru lipsa unei locuințe.
Articolul 139 — Dreptul la hrană și apă
(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la ajutorarea persoanelor care nu au hrană sau apă.
(2) Risipa trebuie evitată.
(3) Comunitățile pot organiza acțiuni de ajutor pentru persoanele aflate în nevoie.
(4) Cel flămând nu trebuie umilit pentru că cere ajutor.
Articolul 140 — Condamnarea exploatării celor săraci
(1) Sărăcia unei persoane nu trebuie folosită pentru a o înșela.
(2) Nimeni nu trebuie să profite de disperarea unei persoane pentru a obține avantaje nedrepte.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie informate și protejate.
(4) Ajutorul trebuie oferit într-un mod care respectă libertatea și demnitatea persoanei.
Articolul 141 — Responsabilitatea angajatorului
(1) Angajatorul trebuie să își trateze lucrătorii cu respect.
(2) Angajatorul nu trebuie să folosească amenințarea sau violența.
(3) Munca trebuie organizată într-un mod responsabil.
(4) Respectarea obligațiilor asumate față de lucrători este o datorie morală și juridică.
Articolul 142 — Responsabilitatea lucrătorului
(1) Lucrătorul trebuie să își îndeplinească responsabilitățile cu seriozitate.
(2) Furtul de la locul de muncă este condamnat.
(3) Înșelăciunea și falsificarea intenționată a muncii sunt condamnate.
(4) Respectul trebuie să existe atât față de angajator, cât și față de colegi.
Articolul 143 — Dreptul la odihnă
(1) Omul nu trebuie tratat ca o simplă unealtă de muncă.
(2) Odihna este importantă pentru sănătatea familiei și pentru viața spirituală.
(3) Munca trebuie echilibrată cu odihna și responsabilitățile familiale.
Articolul 144 — Condamnarea furtului din comunitate
(1) Bunurile bisericilor, organizațiilor și comunităților creștine trebuie respectate.
(2) Furtul din fondurile destinate ajutorării oamenilor este condamnat în mod deosebit.
(3) Persoanele care administrează bani comunitari trebuie să dea dovadă de integritate.
Articolul 145 — Transparența financiară
(1) Administrarea fondurilor unei comunități trebuie realizată responsabil.
(2) Donațiile trebuie folosite potrivit scopului declarat.
(3) Comunitățile trebuie să urmărească prevenirea fraudei și a abuzului financiar.
(4) În limitele legii și ale regulilor comunității, administrarea banilor trebuie să poată fi verificată.
Articolul 146 — Condamnarea luxului ostentativ
(1) Creștinul este chemat la cumpătare.
(2) Bunurile materiale nu trebuie folosite pentru a umili persoanele sărace.
(3) Bogăția nu trebuie considerată o măsură a valorii spirituale a omului.
(4) Generozitatea față de cei aflați în nevoie trebuie încurajată.
Articolul 147 — Dreptul la educație financiară
(1) Copiii și tinerii trebuie învățați să folosească banii responsabil.
(2) Ei trebuie educați cu privire la muncă, economisire, generozitate și evitarea datoriilor nesăbuite.
(3) Educația financiară trebuie să fie însoțită de educație morală.
Articolul 148 — Condamnarea jocurilor și a dependenței de bani
(1) Creștinul este chemat să evite comportamentele care îi distrug viața familială și financiară.
(2) Dorința de îmbogățire rapidă nu trebuie să devină o obsesie.
(3) Familia trebuie protejată împotriva consecințelor comportamentelor financiare iresponsabile.
Articolul 149 — Bogăția și responsabilitatea
(1) Posesia bunurilor materiale implică responsabilitate.
(2) Persoana bogată este chemată să fie generoasă și să nu îi disprețuiască pe cei săraci.
(3) Bogăția nu îl face pe om superior în fața lui Dumnezeu.
(4) Bunurile pot fi folosite pentru familie, muncă, ajutorarea aproapelui și binele comunității.
Articolul 150 — Principiul cinstei în viața economică
(1) Viața economică trebuie întemeiată pe cinste, muncă, responsabilitate, dreptate și respect.
(2) Furtul, frauda, mita, înșelăciunea și exploatarea trebuie respinse.
(3) Creștinul este chemat să muncească cinstit și să își administreze bunurile cu înțelepciune.
(4) Cei bogați sunt chemați la generozitate, iar cei aflați în nevoie trebuie tratați cu demnitate.
(5) Scopul bunăstării nu trebuie să fie numai acumularea, ci și responsabilitatea față de familie și aproapele.Articolul 151 — Libertatea credinței
(1) Fiecare creștin are dreptul de a-și trăi credința în mod liber, cu respectarea legii și a drepturilor celorlalți.
(2) Credința nu trebuie impusă prin violență, amenințare sau constrângere.
(3) Nimeni nu trebuie bătut, închis sau persecutat pentru credința sa.
(4) Viața religioasă trebuie să fie întemeiată pe conștiință, credință și responsabilitate.
Articolul 152 — Libertatea de rugăciune
(1) Creștinul are dreptul să se roage.
(2) Rugăciunea poate fi făcută individual sau împreună cu alți credincioși.
(3) Nimeni nu trebuie împiedicat în mod violent să se roage.
(4) Rugăciunea nu trebuie folosită pentru amenințarea sau manipularea altor persoane.
Articolul 153 — Libertatea de a participa la slujbe
(1) Creștinii au dreptul să participe la slujbele și activitățile religioase ale confesiunii lor.
(2) Credincioșii trebuie să respecte regulile comunității religioase din care fac parte.
(3) Nimeni nu trebuie atacat pentru că participă la o anumită confesiune creștină.
Articolul 154 — Protecția lăcașurilor de cult
(1) Bisericile și celelalte lăcașuri de cult trebuie respectate.
(2) Distrugerea, profanarea sau vandalizarea unui lăcaș de cult este condamnată.
(3) Nicio diferență confesională nu justifică atacarea unui lăcaș de cult.
(4) Comunitățile trebuie să respecte și lăcașurile de cult ale altor comunități.
Articolul 155 — Drepturile creștinilor ortodocși
(1) Creștinii ortodocși au dreptul să își păstreze credința, tradițiile și practicile religioase.
(2) Ei au dreptul să participe la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe ale Bisericii lor.
(3) Tradiția ortodoxă trebuie transmisă generațiilor următoare prin educație și exemplu.
(4) Drepturile religioase ale ortodocșilor trebuie respectate fără a încălca drepturile altor persoane.
Articolul 156 — Drepturile creștinilor catolici
(1) Creștinii catolici au dreptul să își practice credința și să își păstreze tradițiile.
(2) Ei au dreptul să participe la celebrările și activitățile comunității lor religioase.
(3) Credința catolică trebuie respectată ca parte a diversității creștine.
(4) Diferențele dintre catolici și alte confesiuni nu justifică ura sau violența.
Articolul 157 — Drepturile creștinilor protestanți
(1) Creștinii protestanți au dreptul să își practice credința potrivit tradițiilor și convingerilor comunității lor.
(2) Ei au dreptul la rugăciune, predicare, studierea Sfintei Scripturi și viață comunitară.
(3) Diferențele doctrinare trebuie discutate fără violență.
(4) Demnitatea credinciosului protestant trebuie respectată.
Articolul 158 — Egalitatea creștinilor în demnitate
(1) Ortodocșii, catolicii și protestanții au aceeași demnitate umană.
(2) Nicio persoană nu trebuie lovită sau umilită pentru confesiunea sa.
(3) Diferențele teologice nu anulează respectul datorat persoanei.
(4) Creștinii sunt chemați să caute pacea și să evite conflictele confesionale.
Articolul 159 — Dialogul dintre confesiuni
(1) Confesiunile creștine pot purta dialog pentru înțelegere și pace.
(2) Dialogul trebuie desfășurat cu sinceritate și respect.
(3) Fiecare confesiune își poate explica propriile învățături fără a recurge la amenințări.
(4) Scopul dialogului trebuie să fie evitarea urii și promovarea păcii.
Articolul 160 — Interzicerea violenței religioase
(1) Nicio persoană nu poate justifica violența prin faptul că apără o confesiune creștină.
(2) Ortodoxia, Catolicismul și Protestantismul nu trebuie folosite ca pretexte pentru agresiune.
(3) Disputele religioase trebuie rezolvate prin argumente, dialog și mijloace pașnice.
Articolul 161 — Respectarea altor religii
(1) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința creștină.
(2) În același timp, trebuie respectată demnitatea persoanelor care aparțin altor religii.
(3) Dezacordul teologic nu justifică lovirea, amenințarea sau persecutarea unei persoane.
(4) Creștinul poate considera o altă credință greșită din punct de vedere teologic fără să recurgă la violență.
Articolul 162 — Respectarea persoanelor fără religie
(1) Persoanele care nu au o credință religioasă trebuie tratate cu demnitate.
(2) Creștinul poate mărturisi credința sa fără să îl agreseze pe cel care nu crede.
(3) Credința trebuie exprimată prin cuvânt și prin exemplul unei vieți bune.
Articolul 163 — Interzicerea convertirii prin forță
(1) Nimeni nu trebuie obligat să devină creștin prin violență.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că refuză să adopte o credință.
(3) Mărturisirea credinței trebuie făcută fără constrângere fizică.
(4) Credința autentică nu trebuie construită pe frică și teroare.
Articolul 164 — Dreptul la predicare
(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre credința lor în condițiile legii.
(2) Predicarea trebuie să urmărească transmiterea mesajului creștin.
(3) Predicarea nu trebuie transformată în amenințare, hărțuire sau incitare la violență.
Articolul 165 — Dreptul la studierea Bibliei
(1) Creștinul are dreptul să citească și să studieze Sfânta Scriptură.
(2) Studierea Bibliei trebuie să fie încurajată.
(3) Creștinii pot studia Scriptura individual, în familie sau în comunitate.
(4) Interpretarea pasajelor dificile trebuie făcută cu seriozitate și discernământ.
Articolul 166 — Dreptul la educație teologică
(1) Creștinii pot studia teologia și istoria Bisericii.
(2) Educația teologică trebuie să urmărească adevărul și formarea responsabilă.
(3) Studiul teologic nu trebuie folosit pentru justificarea urii împotriva altor persoane.
Articolul 167 — Dreptul la tradiție
(1) Fiecare confesiune creștină are dreptul să își păstreze tradițiile.
(2) Tradițiile trebuie transmise generațiilor următoare prin educație și exemplu.
(3) Tradiția nu trebuie folosită pentru justificarea violenței sau abuzului.
Articolul 168 — Dreptul la sărbători religioase
(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase potrivit confesiunii lor.
(2) Sărbătorile creștine trebuie să fie ocazii de rugăciune, recunoștință, familie și comuniune.
(3) Nicio sărbătoare religioasă nu justifică violența sau tulburarea intenționată a păcii.
Articolul 169 — Respectarea Sfintelor Taine și a rânduielilor
(1) Fiecare confesiune creștină are propriile practici și rânduieli religioase.
(2) Credincioșii trebuie să le respecte potrivit tradiției lor.
(3) Diferențele dintre confesiuni trebuie discutate cu respect.
Articolul 170 — Dreptul la cântare și artă religioasă
(1) Creștinii au dreptul să folosească muzica, arta și literatura pentru exprimarea credinței.
(2) Arta religioasă poate contribui la educație și rugăciune.
(3) Exprimarea artistică religioasă trebuie realizată cu respect față de celelalte persoane.
Articolul 171 — Dreptul la caritate creștină
(1) Creștinii au dreptul să organizeze activități de caritate.
(2) Aceste activități pot include ajutorarea săracilor, bolnavilor, copiilor și persoanelor vulnerabile.
(3) Ajutorul nu trebuie condiționat de acceptarea unei credințe prin constrângere.
Articolul 172 — Cooperarea între biserici
(1) Comunitățile creștine pot coopera pentru ajutorarea oamenilor.
(2) Pot fi organizate acțiuni comune împotriva sărăciei, violenței și abandonului.
(3) Cooperarea nu presupune dispariția diferențelor dintre confesiuni.
(4) Fiecare comunitate își păstrează propria identitate.
Articolul 173 — Condamnarea urii religioase
(1) Ura împotriva unei persoane din cauza credinței sale este condamnată.
(2) Insultele, amenințările și agresiunile religioase trebuie respinse.
(3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără să transforme diferența într-o justificare pentru ură.
Articolul 174 — Unitatea în iubire
(1) Creștinii pot avea diferențe doctrinare și totuși pot promova pacea și respectul.
(2) Iubirea aproapelui trebuie să rămână un principiu fundamental.
(3) Nicio dispută teologică nu justifică violența fizică.
(4) Ortodocșii, catolicii și protestanții sunt chemați să respingă ura și persecuția.
Articolul 175 — Libertatea religioasă și responsabilitatea
(1) Libertatea religioasă presupune atât drepturi, cât și responsabilități.
(2) Creștinul are dreptul să își mărturisească credința, să se roage și să participe la viața comunității sale.
(3) În același timp, el trebuie să respecte demnitatea și libertatea celuilalt.
(4) Credința creștină trebuie mărturisită prin adevăr, iubire, pace și fapte bune.
(5) Libertatea nu înseamnă libertatea de a face rău aproapelui.Articolul 176 — Dreptul fundamental la viață
(1) Viața omului are o valoare fundamentală.
(2) Fiecare creștin este chemat să respecte și să protejeze viața.
(3) Omorul intenționat, agresiunea și cruzimea sunt incompatibile cu principiul iubirii aproapelui.
(4) Nimeni nu trebuie să ia dreptatea în propriile mâini prin răzbunare.
Articolul 177 — Protecția împotriva omorului
(1) Nicio persoană nu are dreptul să ucidă o altă persoană.
(2) Ura, gelozia, răzbunarea, mânia sau conflictele religioase nu justifică omorul.
(3) Viața trebuie protejată indiferent de statutul social al persoanei.
(4) În situații de pericol, trebuie urmărită protejarea vieții și oprirea violenței prin mijloace sigure și legale.
Articolul 178 — Condamnarea tentativei de omor
(1) Orice încercare intenționată de a ucide o persoană este grav condamnată.
(2) Nicio dispută familială, religioasă sau personală nu justifică o asemenea faptă.
(3) Persoana aflată în pericol trebuie protejată.
(4) Cel care a comis o asemenea faptă trebuie să își asume responsabilitatea.
Articolul 179 — Dreptul la integritate fizică
(1) Fiecare persoană are dreptul ca trupul să îi fie respectat.
(2) Lovirea, mutilarea, torturarea sau rănirea intenționată a aproapelui sunt condamnate.
(3) Nicio autoritate religioasă sau familială nu poate transforma autoritatea într-un drept de a răni.
Articolul 180 — Dreptul la integritate psihică
(1) Demnitatea psihică a persoanei trebuie respectată.
(2) Amenințarea, intimidarea, umilirea repetată și manipularea abuzivă sunt condamnate.
(3) Creștinul trebuie să folosească vorbele pentru zidire, încurajare și adevăr, nu pentru distrugerea aproapelui.
Articolul 181 — Interzicerea torturii
(1) Tortura este incompatibilă cu demnitatea umană.
(2) Nicio persoană nu trebuie torturată fizic sau psihologic.
(3) Credința religioasă nu poate fi folosită pentru justificarea torturii.
Articolul 182 — Condamnarea cruzimii
(1) Cruzimea față de oameni trebuie respinsă.
(2) Suferința intenționată provocată unei persoane nu poate fi justificată prin răzbunare.
(3) Creștinul este chemat la milă și compasiune.
Articolul 183 — Protecția persoanelor vulnerabile
(1) Copiii, persoanele vârstnice, persoanele bolnave și persoanele aflate în situații de dependență trebuie protejate.
(2) Vulnerabilitatea unei persoane nu trebuie exploatată.
(3) Comunitatea creștină trebuie să acorde o atenție deosebită celor care nu se pot apăra singuri.
Articolul 184 — Dreptul la siguranță
(1) Fiecare persoană trebuie să poată trăi fără frica permanentă de agresiune.
(2) Amenințările serioase trebuie tratate cu responsabilitate.
(3) Persoana aflată în pericol trebuie să poată solicita ajutor.
Articolul 185 — Condamnarea amenințărilor
(1) Amenințarea cu moartea, rănirea sau distrugerea bunurilor este condamnată.
(2) Amenințarea nu trebuie folosită pentru controlul familiei sau al comunității.
(3) Credința nu poate constitui justificare pentru amenințarea unei persoane.
Articolul 186 — Protecția împotriva răpirii
(1) Nimeni nu trebuie lipsit ilegal de libertatea sa.
(2) Răpirea și sechestrarea sunt condamnate.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării și răpirii.
Articolul 187 — Dreptul la libertatea corporală
(1) Fiecare persoană trebuie să aibă libertatea de a se deplasa în condițiile legii.
(2) Nimeni nu trebuie închis sau ținut împotriva voinței sale în mod ilegal.
(3) Autoritatea familială sau religioasă nu justifică privarea abuzivă de libertate.
Articolul 188 — Protecția împotriva abuzului religios
(1) Credința nu trebuie folosită pentru a controla în mod abuziv o persoană.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să ofere bani, bunuri sau servicii prin amenințări religioase.
(3) Nimeni nu trebuie izolat de familie prin manipulare religioasă.
(4) Conducerea spirituală trebuie exercitată cu responsabilitate.
Articolul 189 — Condamnarea exploatării sexuale
(1) Exploatarea sexuală a unei persoane este condamnată.
(2) Nimeni nu trebuie constrâns, amenințat sau înșelat pentru a fi exploatat sexual.
(3) Persoanele vulnerabile trebuie protejate împotriva exploatării.
Articolul 190 — Condamnarea traficului de persoane
(1) Traficul de persoane este incompatibil cu demnitatea umană.
(2) Nicio persoană nu poate fi tratată ca o marfă.
(3) Creștinii sunt chemați să protejeze victimele și să respingă exploatarea.
(4) Comunitățile trebuie să coopereze cu autoritățile competente pentru protejarea victimelor.
Articolul 191 — Condamnarea prostituției forțate
(1) Nicio persoană nu trebuie obligată prin violență, amenințare sau înșelăciune să fie exploatată sexual.
(2) Victima exploatării trebuie tratată cu demnitate și compasiune.
(3) Cei care profită prin constrângere de vulnerabilitatea altora trebuie responsabilizați potrivit legii.
Articolul 192 — Protecția împotriva exploatării copiilor
(1) Copiii trebuie protejați în mod special împotriva exploatării sexuale și economice.
(2) Niciun copil nu trebuie folosit pentru obținerea de profit prin exploatare.
(3) Comunitățile creștine trebuie să creeze medii sigure pentru copii.
Articolul 193 — Condamnarea drogurilor și a dependențelor
(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze un mod de viață responsabil.
(2) Dependențele care distrug viața persoanei și familia trebuie combătute prin educație, sprijin și responsabilitate.
(3) Persoana dependentă nu trebuie umilită, ci trebuie încurajată să caute ajutor.
(4) Exploatarea persoanelor dependente este condamnată.
Articolul 194 — Cumpătarea
(1) Creștinul este chemat la cumpătare în mâncare, băutură, bani și comportament.
(2) Lipsa autocontrolului poate afecta familia și comunitatea.
(3) Cumpătarea trebuie învățată prin educație și exemplu.
Articolul 195 — Condamnarea abuzului de alcool
(1) Abuzul de alcool poate distruge sănătatea, familia și relațiile dintre oameni.
(2) Creștinul este chemat să evite comportamentele care îi pun în pericol pe el sau pe ceilalți.
(3) O persoană care se confruntă cu o dependență trebuie încurajată să primească ajutor, nu să fie umilită.
Articolul 196 — Protecția familiei împotriva dependențelor
(1) Dependența unei persoane nu trebuie să devină motiv pentru abandonarea celor vulnerabili.
(2) Familia și comunitatea trebuie să încurajeze responsabilitatea și recuperarea.
(3) În situații de violență, protecția victimelor are prioritate.
Articolul 197 — Condamnarea violenței din cauza geloziei
(1) Gelozia nu justifică agresiunea.
(2) Nimeni nu are dreptul să își lovească partenerul din cauza unei suspiciuni.
(3) Suspiciunile trebuie discutate prin dialog, nu prin amenințări.
(4) Răzbunarea pentru infidelitate este incompatibilă cu principiul respectării vieții.
Articolul 198 — Condamnarea violenței din cauza furiei
(1) Furia nu constituie justificare pentru lovirea aproapelui.
(2) Creștinul trebuie să învețe autocontrolul.
(3) Într-un conflict, retragerea temporară și calmarea situației pot preveni escaladarea.
(4) Împăcarea trebuie urmărită atunci când este posibil și sigur.
Articolul 199 — Dreptul la protecție împotriva răzbunării
(1) Nimeni nu trebuie urmărit sau atacat pentru a fi pedepsit personal.
(2) Dreptatea nu trebuie confundată cu răzbunarea.
(3) Creștinul trebuie să evite răul chiar și atunci când a fost rănit.
(4) Faptele grave trebuie lăsate în responsabilitatea autorităților competente.
Articolul 200 — Principiul inviolabilității demnității
(1) Fiecare persoană are demnitate și trebuie tratată ca ființă umană.
(2) Nicio diferență de confesiune, avere, statut social, vârstă sau origine nu justifică violența.
(3) Omul trebuie tratat cu adevăr, dreptate, milă și respect.
(4) Viața, libertatea și demnitatea persoanei reprezintă principii fundamentale ale prezentei Constituții.Articolul 201 — Respectarea adevărului
(1) Adevărul trebuie să reprezinte un principiu fundamental al vieții creștine.
(2) Creștinul este chemat să evite minciuna, falsificarea și înșelăciunea.
(3) Adevărul trebuie spus cu înțelepciune, fără intenția de a distruge sau umili o persoană.
Articolul 202 — Interzicerea mărturiei false
(1) Nimeni nu trebuie să depună cu bună știință o mărturie falsă împotriva aproapelui.
(2) Acuzațiile false pot distruge reputația și viața unei persoane.
(3) Creștinul trebuie să fie responsabil pentru cuvintele sale.
Articolul 203 — Prezumția de nevinovăție
(1) O persoană nu trebuie considerată vinovată doar pe baza unei acuzații.
(2) Vinovăția trebuie stabilită prin proceduri corecte și competente.
(3) Comunitățile religioase nu trebuie să transforme zvonurile în condamnări.
Articolul 204 — Interzicerea judecății pripite
(1) Creștinul trebuie să evite condamnarea unei persoane fără cunoașterea faptelor.
(2) Zvonurile nu trebuie tratate ca adevăruri.
(3) Înainte de a acuza, trebuie cercetată situația cu responsabilitate.
Articolul 205 — Condamnarea calomniei
(1) Răspândirea intenționată a unor informații false pentru distrugerea reputației unei persoane este condamnată.
(2) Creștinul trebuie să își controleze cuvintele.
(3) Dacă o informație este incertă, ea nu trebuie prezentată drept fapt sigur.
Articolul 206 — Condamnarea bârfelor
(1) Bârfa răspândită pentru a provoca ceartă, rușine sau ură trebuie respinsă.
(2) Problemele personale ale aproapelui trebuie tratate cu discreție.
(3) Creștinul este chemat să vorbească despre oameni cu respect.
Articolul 207 — Dreptul la apărare
(1) Orice persoană acuzată are dreptul să își prezinte punctul de vedere.
(2) Nimeni nu trebuie condamnat fără să fie ascultat.
(3) Dreptatea presupune ascultarea și cercetarea faptelor.
Articolul 208 — Dreptatea
(1) Dreptatea trebuie urmărită împreună cu adevărul și mila.
(2) Creștinul nu trebuie să favorizeze o persoană doar pentru că este bogată, puternică sau apropiată.
(3) Persoana săracă sau vulnerabilă nu trebuie disprețuită.
Articolul 209 — Condamnarea favoritismului
(1) Nimeni nu trebuie favorizat în mod nedrept.
(2) Funcțiile și responsabilitățile din comunitate trebuie exercitate cu integritate.
(3) Prietenia sau relația de familie nu trebuie să devină motiv pentru ascunderea unei nedreptăți.
Articolul 210 — Dreptatea față de cei slabi
(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate.
(2) Puterea nu trebuie folosită pentru exploatarea celor care nu se pot apăra.
(3) Creștinul este chemat să apere adevărul și dreptatea.
Articolul 211 — Dreptul la iertare
(1) Creștinul este chemat să ierte.
(2) Iertarea trebuie să fie liberă și sinceră.
(3) Iertarea nu înseamnă că răul trebuie ascuns.
(4) O persoană poate ierta și, în același timp, poate solicita protecție și dreptate.
Articolul 212 — Iertarea și responsabilitatea
(1) Cel care a greșit este chemat să își recunoască fapta.
(2) Pocăința autentică presupune dorința de îndreptare.
(3) Atunci când este posibil, prejudiciul produs trebuie reparat.
(4) Iertarea nu trebuie confundată cu lipsa responsabilității.
Articolul 213 — Condamnarea răzbunării
(1) Răzbunarea personală este respinsă.
(2) Persoana care a fost rănită nu trebuie să răspundă printr-o nouă faptă violentă.
(3) Creștinul este chemat să lase dreptatea în seama autorităților competente și a lui Dumnezeu.
Articolul 214 — „Nu întoarce răul pentru rău”
(1) Răul nu trebuie răsplătit printr-un alt rău.
(2) Creștinul trebuie să caute o soluție care să oprească răul fără să îl înmulțească.
(3) Apărarea împotriva unui pericol trebuie să urmărească protejarea vieții și oprirea agresiunii.
Articolul 215 — Împăcarea
(1) Împăcarea dintre oameni trebuie încurajată atunci când este posibilă și sigură.
(2) Împăcarea trebuie să se bazeze pe adevăr și responsabilitate.
(3) Nimeni nu trebuie forțat să se împace cu o persoană care continuă să îl abuzeze.
Articolul 216 — Pocăința
(1) Persoana care a făcut rău este chemată la pocăință.
(2) Pocăința presupune recunoașterea greșelii și dorința de schimbare.
(3) Creștinul este chemat să își îndrepte viața.
Articolul 217 — Îndreptarea după greșeală
(1) O greșeală nu trebuie să devină motiv pentru pierderea definitivă a speranței.
(2) Omul poate să își schimbe comportamentul.
(3) Comunitatea trebuie să încurajeze îndreptarea celui care își recunoaște sincer greșeala.
Articolul 218 — Protecția victimei
(1) Persoana care a suferit o nedreptate trebuie tratată cu respect.
(2) Victima nu trebuie acuzată pentru faptul că a fost agresată.
(3) Comunitatea trebuie să evite rușinarea victimei.
(4) Siguranța victimei trebuie să fie o prioritate.
Articolul 219 — Condamnarea ascunderii abuzului
(1) Abuzul grav nu trebuie ascuns pentru protejarea reputației unei persoane sau a unei instituții.
(2) Comunitățile creștine trebuie să urmărească protejarea victimelor.
(3) Faptele care constituie infracțiuni trebuie tratate prin mijloacele prevăzute de lege.
Articolul 220 — Responsabilitatea conducătorilor religioși
(1) Preoții, pastorii, episcopii și ceilalți conducători religioși trebuie să exercite autoritatea cu responsabilitate.
(2) Autoritatea spirituală nu trebuie folosită pentru exploatarea credincioșilor.
(3) Conducătorul religios trebuie să fie un exemplu de integritate.
Articolul 221 — Interzicerea manipulării religioase
(1) Credința nu trebuie folosită pentru obținerea controlului abuziv asupra unei persoane.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat cu pedeapsa religioasă pentru a fi obligat să ofere bani sau bunuri.
(3) Îndrumarea spirituală trebuie să respecte libertatea și demnitatea persoanei.
Articolul 222 — Respectarea conștiinței
(1) Creștinul trebuie să își urmeze conștiința luminată de credință și de adevăr.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să acționeze împotriva conștiinței sale.
(3) Libertatea conștiinței trebuie exercitată cu responsabilitate față de ceilalți.
Articolul 223 — Responsabilitatea pentru cuvinte
(1) Cuvintele pot produce atât bine, cât și rău.
(2) Creștinul trebuie să evite insultele, amenințările și minciunile.
(3) Cuvântul trebuie folosit pentru adevăr, încurajare, îndreptare și pace.
Articolul 224 — Responsabilitatea pentru fapte
(1) Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile fapte.
(2) Credința nu poate fi folosită pentru a justifica o faptă rea.
(3) Cel care greșește este chemat să își asume responsabilitatea și să repare răul, atunci când este posibil.
Articolul 225 — Principiul „adevăr și iubire”
(1) Adevărul și iubirea trebuie să fie unite în viața creștină.
(2) Adevărul fără iubire poate deveni cruzime, iar iubirea fără adevăr poate deveni tolerarea răului.
(3) Creștinul este chemat să spună adevărul cu blândețe și să apere dreptatea fără ură.
(4) Nicio persoană nu trebuie sacrificată pentru protejarea unei reputații, a unei funcții sau a unei instituții.Articolul 226 — Dreptul la educație
(1) Fiecare copil și fiecare tânăr are dreptul la educație.
(2) Educația trebuie să urmărească dezvoltarea intelectuală, morală și socială a persoanei.
(3) Educația trebuie să încurajeze adevărul, responsabilitatea, respectul și iubirea aproapelui.
Articolul 227 — Educația creștină
(1) Educația creștină poate contribui la formarea morală și spirituală a copiilor și tinerilor.
(2) Copiii pot fi educați în tradiția creștină a familiei lor.
(3) Educația religioasă nu trebuie realizată prin violență, frică sau umilire.
Articolul 228 — Respectarea profesorilor
(1) Profesorii trebuie tratați cu respect.
(2) Elevii trebuie să respecte regulile școlii.
(3) Profesorii trebuie, la rândul lor, să respecte demnitatea elevilor.
(4) Autoritatea profesorului nu constituie un drept de a agresa elevul.
Articolul 229 — Protecția elevului
(1) Niciun elev nu trebuie bătut, umilit sau amenințat.
(2) Hărțuirea și intimidarea între elevi trebuie combătute.
(3) Școala trebuie să urmărească siguranța elevilor.
Articolul 230 — Condamnarea bullyingului
(1) Batjocorirea repetată a unui copil sau tânăr este condamnată.
(2) Insultele, amenințările, izolarea intenționată și agresiunile nu trebuie tolerate.
(3) Elevul care este victima bullyingului trebuie să poată cere ajutor.
(4) Elevii trebuie învățați să își rezolve conflictele fără violență.
Articolul 231 — Egalitatea în educație
(1) Copiii trebuie tratați cu respect indiferent de situația familiei lor.
(2) Sărăcia nu trebuie să fie motiv de umilire.
(3) Niciun elev nu trebuie considerat mai valoros decât altul doar pentru că are mai mulți bani.
Articolul 232 — Dreptul la cunoaștere
(1) Creștinul este încurajat să dobândească cunoștințe.
(2) Studiul științei, istoriei, limbilor, literaturii și culturii poate contribui la dezvoltarea persoanei.
(3) Cunoașterea trebuie folosită responsabil.
Articolul 233 — Credința și cunoașterea
(1) Credința și educația trebuie tratate cu responsabilitate.
(2) Creștinul nu trebuie să respingă adevărul doar din cauza fricii.
(3) Întrebările și cercetarea pot contribui la aprofundarea înțelegerii.
Articolul 234 — Dreptul la lectură
(1) Copiii, tinerii și adulții au dreptul să citească și să studieze.
(2) Biblia și literatura creștină pot constitui importante surse de formare spirituală.
(3) Citirea trebuie însoțită de discernământ.
Articolul 235 — Studierea Sfintei Scripturi
(1) Creștinul este încurajat să studieze Sfânta Scriptură.
(2) Studierea trebuie să urmărească înțelegerea mesajului biblic.
(3) Pasajele dificile trebuie cercetate cu atenție și responsabilitate.
Articolul 236 — Educația morală
(1) Copiii trebuie învățați diferența dintre bine și rău.
(2) Educația morală trebuie să includă respectul față de viață.
(3) Copiii trebuie învățați să respingă violența, furtul, minciuna și ura.
(4) Ei trebuie încurajați să practice bunătatea, sinceritatea și responsabilitatea.
Articolul 237 — Cele Zece Porunci
(1) Cele Zece Porunci ale lui Moise constituie, în cadrul acestei Constituții religioase, un reper moral fundamental pentru creștini.
(2) Acestea includ respectarea lui Dumnezeu, respectarea părinților, protejarea vieții, fidelitatea, respectarea proprietății și mărturisirea adevărului.
(3) Poruncile trebuie înțelese împreună cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui.
Articolul 238 — Porunca iubirii
(1) Iubirea lui Dumnezeu și iubirea aproapelui reprezintă principii fundamentale ale vieții creștine.
(2) Creștinul este chemat să facă binele și să evite răul.
(3) Iubirea aproapelui trebuie să se manifeste prin fapte concrete.
Articolul 239 — Iubirea vrăjmașului
(1) Creștinul este chemat să nu răspundă urii printr-o ură mai mare.
(2) Iertarea și rugăciunea pentru cel care a greșit sunt valori creștine.
(3) Iubirea vrăjmașului nu înseamnă acceptarea abuzului.
(4) O persoană poate ierta și, în același timp, poate păstra limite necesare pentru protecția sa.
Articolul 240 — Respectarea părinților
(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții.
(2) Respectul față de părinți nu justifică abuzul părintesc.
(3) Părinții au, la rândul lor, responsabilitatea de a-și trata copiii cu iubire și dreptate.
Articolul 241 — Educația împotriva violenței
(1) Copiii trebuie educați să nu folosească violența pentru rezolvarea conflictelor.
(2) Violența domestică trebuie prezentată ca un comportament grav și distructiv.
(3) Copiii trebuie învățați să solicite ajutor atunci când se află în pericol.
Articolul 242 — Educația împotriva urii
(1) Ura trebuie combătută prin educație și exemplu.
(2) Diferențele dintre oameni nu justifică agresiunea.
(3) Creștinul trebuie să învețe să răspundă conflictelor prin adevăr, răbdare și responsabilitate.
Articolul 243 — Educația împotriva minciunii
(1) Copiii trebuie învățați valoarea adevărului.
(2) Minciuna intenționată pentru a produce rău altora trebuie condamnată.
(3) Copilul trebuie învățat că recunoașterea unei greșeli este mai bună decât ascunderea ei printr-o altă minciună.
Articolul 244 — Educația împotriva furtului
(1) Copiii trebuie învățați să respecte bunurile altora.
(2) Însușirea bunului altuia fără drept este condamnată.
(3) Cinstea trebuie cultivată prin exemplul familiei și al comunității.
Articolul 245 — Educația împotriva înșelăciunii
(1) Tinerii trebuie învățați să nu obțină avantaje prin fraudă.
(2) Înșelăciunea distruge încrederea dintre oameni.
(3) Cinstea trebuie să fie o valoare fundamentală în relațiile personale și profesionale.
Articolul 246 — Responsabilitatea tinerilor
(1) Tinerii sunt chemați să își asume responsabilitatea pentru alegerile lor.
(2) Ei trebuie încurajați să își dezvolte talentele și să contribuie la binele societății.
(3) Tinerii trebuie protejați împotriva exploatării și manipulării.
Articolul 247 — Protecția tinerilor împotriva dependențelor
(1) Tinerii trebuie educați cu privire la pericolele dependențelor.
(2) Persoanele care se confruntă cu dependențe nu trebuie umilite.
(3) Familia, școala și comunitatea trebuie să încurajeze prevenirea și recuperarea.
Articolul 248 — Cultura creștină
(1) Cultura creștină poate fi exprimată prin artă, muzică, literatură, arhitectură și tradiții.
(2) Patrimoniul creștin trebuie păstrat și transmis generațiilor următoare.
(3) Cultura trebuie folosită pentru educație și cultivarea valorilor.
Articolul 249 — Responsabilitatea față de generațiile următoare
(1) Fiecare generație are responsabilitatea de a transmite generațiilor următoare valorile bune.
(2) Copiii trebuie să primească educație și exemple de viață care promovează pacea, adevărul și responsabilitatea.
(3) Nicio generație nu trebuie să transmită ura ca principiu de viață.
Articolul 250 — Scopul educației creștine
(1) Educația creștină urmărește formarea unei persoane care cunoaște binele și este capabilă să îl practice.
(2) Ea trebuie să încurajeze credința, iubirea, adevărul, responsabilitatea, iertarea și respectul.
(3) Educația trebuie să formeze oameni capabili să trăiască în pace cu familia, comunitatea și societatea.
(4) Copilul trebuie crescut nu pentru ură, violență sau dominație, ci pentru adevăr, libertate, responsabilitate și iubire.Articolul 251 — Respectarea poruncilor lui Dumnezeu
(1) Viața creștină trebuie să urmărească respectarea poruncilor lui Dumnezeu.
(2) Poruncile trebuie înțelese nu doar ca reguli, ci și ca îndrumări pentru o viață în adevăr, iubire și responsabilitate.
(3) Creștinul este chemat să își cerceteze permanent faptele și intențiile.
Articolul 252 — Cele Zece Porunci ale lui Moise
(1) Cele Zece Porunci constituie un reper fundamental al moralei biblice.
(2) Ele cheamă omul la credință în Dumnezeu, respectarea numelui Său, respectarea zilei sfinte, cinstirea părinților și respectarea vieții.
(3) Ele condamnă omorul, adulterul, furtul, mărturia mincinoasă și pofta nedreaptă după bunurile aproapelui.
(4) Aceste principii trebuie puse în legătură cu învățătura lui Iisus Hristos despre iubire și desăvârșirea vieții morale.
Articolul 253 — Iubirea lui Dumnezeu
(1) Dumnezeu trebuie iubit mai presus de toate.
(2) Credința trebuie să fie sinceră și liberă.
(3) Creștinul este chemat să își exprime iubirea față de Dumnezeu prin rugăciune, credință și fapte bune.
Articolul 254 — Interzicerea idolatriei
(1) Creștinul este chemat să nu pună nimic mai presus de Dumnezeu.
(2) Idolatria este incompatibilă cu credința creștină.
(3) Respectarea persoanelor de alte religii nu înseamnă că un creștin trebuie să renunțe la propriile convingeri.
(4) Diferența religioasă nu justifică însă violența sau ura.
Articolul 255 — Respectarea numelui lui Dumnezeu
(1) Numele lui Dumnezeu trebuie tratat cu respect.
(2) Numele lui Dumnezeu nu trebuie folosit pentru înșelăciune.
(3) Nimeni nu trebuie să pretindă în mod fals că vorbește în numele lui Dumnezeu pentru a manipula alte persoane.
Articolul 256 — Respectarea zilelor sfinte
(1) Creștinul este chemat să respecte zilele și sărbătorile importante ale propriei tradiții.
(2) Aceste zile trebuie să fie ocazii pentru rugăciune, recunoștință, familie și fapte bune.
(3) Sărbătoarea nu trebuie transformată într-un motiv de ceartă sau violență.
Articolul 257 — Cinstirea părinților
(1) Părinții trebuie cinstiți și respectați.
(2) Părinții au, la rândul lor, datoria de a-și crește copiii cu iubire și responsabilitate.
(3) Cinstirea părinților nu justifică abuzul sau violența.
Articolul 258 — Protejarea vieții
(1) Viața omului trebuie respectată.
(2) Omorul intenționat este grav condamnat.
(3) Răzbunarea nu poate constitui justificare pentru uciderea aproapelui.
Articolul 259 — Condamnarea adulterului
(1) Fidelitatea în căsătorie este o valoare fundamentală a moralei creștine.
(2) Soții sunt chemați la respect, sinceritate și responsabilitate.
(3) Infidelitatea nu justifică însă violența sau răzbunarea.
Articolul 260 — Condamnarea desfrânării
(1) Viața sexuală trebuie tratată cu responsabilitate și demnitate.
(2) Persoana umană nu trebuie redusă la un obiect al dorinței.
(3) Exploatarea sexuală și constrângerea sexuală sunt condamnate.
Articolul 261 — Respectarea căsătoriei
(1) Căsătoria trebuie tratată cu seriozitate și responsabilitate.
(2) Soții trebuie să se respecte reciproc.
(3) Gelozia nu constituie drept de control asupra celuilalt.
(4) Violența domestică nu poate fi justificată prin autoritatea soțului sau a soției.
Articolul 262 — Condamnarea geloziei distructive
(1) Gelozia nu trebuie să devină control, amenințare sau agresiune.
(2) Nimeni nu are dreptul să îi controleze în mod abuziv telefonul, prietenii, îmbrăcămintea sau libertatea partenerului.
(3) Neîncrederea trebuie discutată prin dialog și, când este necesar, prin sprijin specializat.
Articolul 263 — Condamnarea furtului
(1) Nimeni nu trebuie să își însușească bunul altuia fără drept.
(2) Furtul este incompatibil cu porunca respectării aproapelui.
(3) Persoana care a furat este chemată să își recunoască greșeala și să repare prejudiciul, atunci când este posibil.
Articolul 264 — Condamnarea mărturiei mincinoase
(1) Creștinul trebuie să spună adevărul.
(2) Mărturia falsă poate produce o mare nedreptate.
(3) Nimeni nu trebuie acuzat pe nedrept pentru câștig personal sau răzbunare.
Articolul 265 — Condamnarea poftei după bunurile aproapelui
(1) Creștinul este chemat să nu transforme dorința de avere într-o obsesie.
(2) Bunurile aproapelui trebuie respectate.
(3) Invidia și lăcomia nu trebuie să conducă la furt sau înșelăciune.
Articolul 266 — Porunca iubirii aproapelui
(1) Aproapele trebuie iubit și respectat.
(2) Iubirea trebuie să se manifeste prin fapte.
(3) Ajutorarea celui aflat în nevoie constituie o expresie importantă a iubirii creștine.
Articolul 267 — Condamnarea urii
(1) Ura intenționată față de o persoană nu trebuie cultivată.
(2) Creștinul este chemat să urmărească împăcarea.
(3) Condamnarea unei fapte rele nu trebuie transformată în ură față de persoana care a greșit.
Articolul 268 — Condamnarea mâniei necontrolate
(1) Mânia poate apărea în mod natural, dar trebuie controlată.
(2) Mânia nu justifică lovirea, amenințarea sau uciderea.
(3) În situații de conflict, creștinul este chemat să caute calmul și soluționarea pașnică.
Articolul 269 — Condamnarea răzbunării
(1) Creștinul nu trebuie să se răzbune personal.
(2) Răul trebuie oprit fără producerea unui rău suplimentar.
(3) Dreptatea trebuie urmărită prin mijloace legale și responsabile.
Articolul 270 — Condamnarea înșelăciunii
(1) Înșelăciunea este contrară adevărului.
(2) Nimeni nu trebuie manipulat pentru obținerea banilor, bunurilor sau avantajelor sale.
(3) Relațiile dintre creștini trebuie să fie bazate pe sinceritate.
Articolul 271 — Condamnarea ipocriziei
(1) Creștinul este chemat să fie sincer.
(2) Nu trebuie să pretindă că este bun doar pentru a primi admirația oamenilor.
(3) Faptele trebuie să corespundă mărturisirii credinței.
Articolul 272 — Milostenia
(1) Ajutorarea celui sărac trebuie făcută cu respect.
(2) Cel care oferă ajutor nu trebuie să umilească persoana ajutată.
(3) Milostenia nu trebuie folosită pentru obținerea controlului asupra celui sărac.
Articolul 273 — Rugăciunea
(1) Rugăciunea reprezintă un element fundamental al vieții creștine.
(2) Creștinul are libertatea de a se ruga individual sau împreună cu comunitatea sa.
(3) Rugăciunea nu trebuie impusă prin violență.
Articolul 274 — Postul și înfrânarea
(1) Postul poate reprezenta o practică importantă a vieții creștine, potrivit tradiției fiecărei confesiuni.
(2) Postul trebuie însoțit de rugăciune, responsabilitate și fapte bune.
(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să postească.
(4) Practicile religioase trebuie aplicate cu discernământ și responsabilitate.
Articolul 275 — Porunca supremă a iubirii
(1) Toate principiile morale ale prezentei Constituții trebuie înțelese în lumina iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.
(2) Iubirea creștină nu aprobă violența, ura, omorul, furtul, înșelăciunea sau exploatarea.
(3) Creștinul este chemat să apere adevărul fără ură și să practice dreptatea fără răzbunare.
(4) Credința trebuie să se vadă în viață: prin iubire, adevăr, milă, dreptate, iertare și fapte bune.Articolul 276 — Familia
(1) Familia reprezintă un spațiu fundamental de iubire, responsabilitate, educație și sprijin reciproc.
(2) Membrii familiei trebuie să se trateze cu respect și demnitate.
(3) Violența nu poate fi justificată prin autoritatea familială.
Articolul 277 — Căsătoria
(1) Căsătoria trebuie privită cu seriozitate și responsabilitate.
(2) Soții sunt chemați la fidelitate, respect, răbdare și sprijin reciproc.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să rămână într-o situație de violență sau abuz.
Articolul 278 — Egalitatea în familie
(1) Soțul și soția au aceeași demnitate umană.
(2) Autoritatea familială nu trebuie folosită pentru dominare sau umilire.
(3) Deciziile importante trebuie, pe cât posibil, discutate cu respect reciproc.
Articolul 279 — Interzicerea violenței domestice
(1) Lovirea, amenințarea, strangularea, rănirea sau orice altă formă de agresiune în familie sunt condamnate.
(2) Nicio poruncă religioasă nu poate fi interpretată ca permisiune pentru violență domestică.
(3) Victima trebuie protejată.
Articolul 280 — Protecția copiilor în familie
(1) Copiii trebuie crescuți într-un mediu sigur.
(2) Copilul nu trebuie bătut sau umilit ca metodă de educație.
(3) Părinții au responsabilitatea de a educa prin exemplu, răbdare și disciplină responsabilă.
Articolul 281 — Interzicerea abuzului asupra copiilor
(1) Abuzul fizic, psihologic sau sexual asupra copilului este grav condamnat.
(2) Nicio autoritate părintească sau religioasă nu justifică abuzul.
(3) Orice suspiciune serioasă privind siguranța unui copil trebuie tratată responsabil și, când este necesar, sesizată autorităților competente.
Articolul 282 — Protejarea soției
(1) Soția trebuie tratată cu respect și demnitate.
(2) Soțul nu are dreptul să își lovească, amenințe sau controleze abuziv soția.
(3) Credința creștină nu poate fi folosită pentru justificarea violenței împotriva soției.
Articolul 283 — Protejarea soțului
(1) Soțul trebuie tratat cu respect și demnitate.
(2) Soția nu are dreptul să își lovească, amenințe sau umilească soțul.
(3) Violența este condamnată indiferent de persoana care o comite.
Articolul 284 — Fidelitatea
(1) Soții sunt chemați la fidelitate.
(2) Încrederea trebuie protejată.
(3) Problemele din căsătorie trebuie discutate cu sinceritate.
(4) Infidelitatea nu justifică răzbunarea sau violența.
Articolul 285 — Gelozia
(1) Gelozia nu constituie un drept asupra partenerului.
(2) Nimeni nu trebuie controlat prin amenințări.
(3) Gelozia extremă nu trebuie transformată în agresiune.
Articolul 286 — Libertatea personală în familie
(1) Membrii familiei trebuie să respecte libertatea și demnitatea celuilalt.
(2) Relația de familie nu justifică izolarea abuzivă.
(3) Fiecare persoană trebuie să poată cere ajutor atunci când se află în pericol.
Articolul 287 — Conflictele familiale
(1) Conflictele trebuie rezolvate fără violență.
(2) Soții sunt încurajați să discute problemele cu calm.
(3) Atunci când conflictul devine periculos, siguranța persoanelor trebuie să aibă prioritate.
Articolul 288 — Iertarea în familie
(1) Iertarea este o valoare creștină.
(2) Iertarea nu obligă victima să accepte continuarea abuzului.
(3) Împăcarea trebuie să fie posibilă numai atunci când există siguranță și disponibilitate reală pentru schimbare.
Articolul 289 — Responsabilitatea părinților
(1) Părinții au datoria de a-și îngriji copiii.
(2) Ei trebuie să le asigure, în măsura posibilităților și potrivit legii, hrană, educație, protecție și sprijin.
(3) Copilul nu trebuie abandonat sau exploatat.
Articolul 290 — Responsabilitatea copiilor
(1) Copiii sunt chemați să își respecte părinții.
(2) Pe măsură ce cresc, copiii trebuie să învețe responsabilitatea.
(3) Respectul față de părinți nu înseamnă acceptarea abuzului.
Articolul 291 — Bunicii și familia extinsă
(1) Persoanele vârstnice din familie trebuie tratate cu respect.
(2) Bunicii pot avea un rol important în transmiterea experienței și valorilor familiei.
(3) Vârsta înaintată nu justifică neglijarea sau umilirea.
Articolul 292 — Protecția persoanelor vârstnice
(1) Persoanele vârstnice trebuie protejate împotriva abuzului și exploatării.
(2) Bunurile unei persoane vârstnice nu trebuie obținute prin manipulare sau amenințare.
(3) Familia trebuie să urmărească binele persoanei vârstnice.
Articolul 293 — Îngrijirea bolnavilor
(1) Persoanele bolnave trebuie tratate cu compasiune.
(2) Boala nu trebuie folosită pentru umilirea sau abandonarea unei persoane.
(3) Creștinii sunt chemați să sprijine persoanele aflate în suferință.
Articolul 294 — Familia și rugăciunea
(1) Familia creștină poate constitui un spațiu de rugăciune comună.
(2) Părinții pot transmite copiilor tradiția religioasă prin exemplu și educație.
(3) Rugăciunea familială nu trebuie impusă prin violență.
Articolul 295 — Familia și iertarea
(1) Membrii familiei sunt chemați să își ceară iertare atunci când greșesc.
(2) Recunoașterea greșelii trebuie încurajată.
(3) Iertarea trebuie însoțită de dorința de îndreptare.
Articolul 296 — Familia și adevărul
(1) În familie trebuie încurajată sinceritatea.
(2) Minciuna repetată poate distruge încrederea.
(3) Adevărul trebuie spus cu respect și responsabilitate.
Articolul 297 — Familia și educația morală
(1) Familia are un rol important în educația morală a copiilor.
(2) Copiii trebuie învățați să respecte viața, adevărul, proprietatea și demnitatea celorlalți.
(3) Părinții trebuie să fie exemple pentru valorile pe care le transmit.
Articolul 298 — Protecția familiei împotriva urii
(1) Membrii familiei nu trebuie încurajați să se urască între ei.
(2) Conflictele dintre rude trebuie soluționate fără răzbunare.
(3) Copiii nu trebuie folosiți ca instrumente pentru pedepsirea celuilalt părinte.
Articolul 299 — Familia și credința
(1) Familia poate transmite copiilor credința creștină.
(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții au dreptul să își transmită tradițiile religioase.
(3) Credința trebuie transmisă prin educație, rugăciune și exemplu, nu prin violență.
Articolul 300 — Protecția deplină a familiei
(1) Familia trebuie să fie un loc al iubirii, siguranței, respectului și responsabilității.
(2) Violența domestică, abuzul, exploatarea, amenințarea și umilirea sunt incompatibile cu idealul familiei creștine.
(3) Membrii familiei trebuie să se sprijine reciproc.
(4) Nicio persoană nu își pierde drepturile fundamentale atunci când intră într-o familie.Articolul 301 — Libertatea Bisericii
(1) Comunitățile creștine au dreptul să își organizeze viața religioasă potrivit credinței și tradiției proprii.
(2) Organizarea bisericească trebuie să respecte demnitatea persoanei și legile civile aplicabile.
(3) Nicio autoritate religioasă nu este mai presus de lege.
Articolul 302 — Diversitatea confesiunilor creștine
(1) Prezenta Constituție îi cuprinde pe creștinii ortodocși, catolici și protestanți.
(2) Fiecare confesiune își păstrează tradiția, organizarea și învățătura proprie.
(3) Diferențele confesionale nu trebuie să conducă la violență sau persecuție.
Articolul 303 — Demnitatea credinciosului
(1) Fiecare credincios trebuie tratat cu demnitate.
(2) Nimeni nu trebuie umilit în cadrul comunității religioase.
(3) Statutul social, averea sau funcția nu determină valoarea spirituală a unei persoane.
Articolul 304 — Responsabilitatea clerului
(1) Clerul și conducătorii religioși au responsabilitatea de a sluji comunitatea cu integritate.
(2) Autoritatea religioasă trebuie exercitată cu responsabilitate.
(3) Poziția religioasă nu poate fi folosită pentru avantaje personale obținute prin abuz.
Articolul 305 — Preotul
(1) Preotul trebuie să fie un slujitor al comunității sale.
(2) El trebuie să promoveze pacea, adevărul, rugăciunea și responsabilitatea.
(3) Preotul nu trebuie să încurajeze violența sau răzbunarea.
Articolul 306 — Pastorul
(1) Pastorul trebuie să își îndeplinească responsabilitatea spirituală cu integritate.
(2) El trebuie să respecte libertatea și demnitatea credincioșilor.
(3) Autoritatea pastorală nu trebuie folosită pentru manipulare sau exploatare.
Articolul 307 — Episcopul
(1) Episcopul are responsabilitatea de a îndruma comunitățile aflate sub autoritatea sa potrivit propriei tradiții bisericești.
(2) Autoritatea episcopală trebuie exercitată cu responsabilitate și discernământ.
(3) Episcopul trebuie să urmărească protejarea credincioșilor și păstrarea disciplinei bisericești.
Articolul 308 — Conducerea comunității
(1) Conducerea unei comunități creștine trebuie să urmărească binele comunității.
(2) Deciziile trebuie luate cu responsabilitate.
(3) Puterea nu trebuie folosită pentru îmbogățire prin înșelăciune sau pentru control abuziv.
Articolul 309 — Interzicerea abuzului spiritual
(1) Nimeni nu trebuie manipulat prin frică religioasă pentru a fi controlat.
(2) Credința nu trebuie folosită pentru justificarea abuzului.
(3) Persoanele care reclamă un abuz trebuie ascultate cu seriozitate.
Articolul 310 — Protecția copiilor în Biserică
(1) Copiii trebuie să fie în siguranță în cadrul activităților religioase.
(2) Niciun copil nu trebuie supus abuzului fizic, psihologic sau sexual.
(3) Comunitățile religioase trebuie să adopte măsuri de prevenire și protecție.
Articolul 311 — Siguranța tinerilor
(1) Tinerii trebuie protejați în cadrul activităților bisericești.
(2) Responsabilii activităților pentru tineri trebuie să respecte reguli clare de siguranță.
(3) Orice comportament abuziv trebuie tratat cu seriozitate.
Articolul 312 — Protecția persoanelor vulnerabile
(1) Persoanele vulnerabile trebuie protejate în cadrul comunității.
(2) Vulnerabilitatea nu trebuie exploatată pentru bani, putere sau control.
(3) Comunitatea trebuie să încurajeze sprijinul și responsabilitatea.
Articolul 313 — Confidențialitatea
(1) Informațiile personale primite în cadrul activității pastorale trebuie tratate cu discreție, în limitele legii.
(2) Confidențialitatea nu trebuie folosită pentru ascunderea unor infracțiuni sau pentru protejarea abuzatorilor.
(3) Protejarea victimei și respectarea legii trebuie avute în vedere.
Articolul 314 — Administrarea banilor Bisericii
(1) Bunurile și fondurile comunității trebuie administrate responsabil.
(2) Banii destinați comunității nu trebuie folosiți în scopuri personale prin fraudă.
(3) Comunitățile trebuie să promoveze transparența financiară.
Articolul 315 — Donațiile
(1) Credincioșii pot face donații în mod liber.
(2) Donația nu trebuie obținută prin amenințare sau constrângere.
(3) Persoanele sărace nu trebuie umilite pentru că nu pot dona.
Articolul 316 — Ajutorarea săracilor
(1) Comunitățile creștine trebuie să încurajeze ajutorarea persoanelor aflate în nevoie.
(2) Ajutorul trebuie acordat cu respect.
(3) Persoana săracă nu trebuie tratată ca fiind mai puțin valoroasă.
Articolul 317 — Biserica și caritatea
(1) Comunitățile creștine pot organiza cantine, centre de sprijin, colecte și alte activități caritabile.
(2) Aceste activități trebuie desfășurate cu responsabilitate.
(3) Ajutorul nu trebuie folosit ca instrument de manipulare.
Articolul 318 — Protejarea patrimoniului religios
(1) Icoanele, manuscrisele, cărțile, obiectele liturgice și clădirile istorice trebuie respectate.
(2) Patrimoniul religios trebuie transmis generațiilor următoare.
(3) Distrugerea intenționată a patrimoniului religios este condamnată.
Articolul 319 — Respectarea lăcașurilor de cult
(1) Bisericile și celelalte lăcașuri creștine trebuie respectate.
(2) Nimeni nu trebuie să vandalizeze sau să profaneze un lăcaș de cult.
(3) Comunitățile trebuie să respecte, la rândul lor, lăcașurile altor religii.
Articolul 320 — Disciplină bisericească
(1) Fiecare confesiune poate avea propriile reguli disciplinare.
(2) Disciplina trebuie aplicată cu dreptate și responsabilitate.
(3) Disciplina religioasă nu poate justifica violența fizică.
Articolul 321 — Interzicerea pedepselor corporale religioase
(1) Nicio persoană nu trebuie bătută ca pedeapsă religioasă.
(2) Nicio comunitate nu trebuie să folosească lovirea pentru „îndreptarea” credincioșilor.
(3) Corectarea trebuie să urmărească îndreptarea prin mijloace pașnice și responsabile.
Articolul 322 — Libertatea de a părăsi o comunitate
(1) O persoană nu trebuie ținută cu forța într-o comunitate religioasă.
(2) Nimeni nu trebuie amenințat pentru că dorește să părăsească o comunitate.
(3) Decizia religioasă trebuie respectată.
Articolul 323 — Interzicerea persecuției între creștini
(1) Un creștin nu trebuie persecutat pentru că aparține unei alte confesiuni creștine.
(2) Ortodocșii, catolicii și protestanții trebuie să își rezolve diferențele prin dialog.
(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresiunea.
Articolul 324 — Cooperarea creștină
(1) Comunitățile creștine pot coopera în domeniul carității, educației, protecției familiei și sprijinului persoanelor vulnerabile.
(2) Cooperarea poate exista chiar atunci când există diferențe teologice.
(3) Scopul cooperării trebuie să fie binele oamenilor și promovarea păcii.
Articolul 325 — Principiul slujirii
(1) Autoritatea în comunitatea creștină trebuie înțeleasă ca responsabilitate și slujire.
(2) Cel care primește o funcție trebuie să urmărească binele celor pe care îi slujește.
(3) Nicio funcție religioasă nu acordă dreptul de a abuza, umili, lovi sau exploata o altă persoană.Articolul 326 — Libertatea persoanei
(1) Fiecare creștin are dreptul la libertate și demnitate.
(2) Libertatea trebuie exercitată cu respectarea libertății celorlalți.
(3) Nimeni nu trebuie să fie supus sclaviei, exploatării sau controlului abuziv.
Articolul 327 — Libertatea de conștiință
(1) Fiecare persoană are libertatea de a-și forma convingerile religioase.
(2) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să creadă sau să renunțe la credință.
(3) Credința trebuie mărturisită liber și responsabil.
Articolul 328 — Libertatea de rugăciune
(1) Creștinul are dreptul să se roage individual.
(2) Creștinii au dreptul să se roage împreună, potrivit tradiției lor.
(3) Nimeni nu trebuie împiedicat ilegal să își practice credința.
Articolul 329 — Libertatea de exprimare
(1) Creștinul are dreptul să își exprime credința și opiniile.
(2) Exprimarea trebuie să respecte demnitatea celorlalți.
(3) Libertatea de exprimare nu trebuie transformată în amenințare, violență sau calomnie.
Articolul 330 — Libertatea de asociere
(1) Creștinii au dreptul să formeze comunități, organizații și asociații religioase, potrivit legii.
(2) Asocierea trebuie să fie voluntară.
(3) Nicio persoană nu trebuie obligată să facă parte dintr-o organizație religioasă.
Articolul 331 — Libertatea de a participa la cult
(1) Credinciosul are dreptul să participe la slujbe și activități religioase.
(2) Participarea trebuie să fie liberă.
(3) Nimeni nu trebuie obligat prin violență să participe la un cult.
Articolul 332 — Dreptul la proprietate
(1) Bunurile dobândite în mod legal trebuie respectate.
(2) Nimeni nu are dreptul să fure sau să distrugă bunurile altuia.
(3) Proprietatea trebuie exercitată cu responsabilitate.
Articolul 333 — Interzicerea furtului
(1) Însușirea unui bun fără drept este condamnată.
(2) Furtul nu poate fi justificat prin lăcomie, răzbunare sau dorința de îmbogățire.
(3) Creștinul este chemat să respecte munca și bunurile aproapelui.
Articolul 334 — Restituirea bunului furat
(1) Cel care a furat este chemat să restituie bunul sau să repare prejudiciul, atunci când este posibil.
(2) Recunoașterea greșelii și repararea răului reprezintă forme importante ale responsabilității.
Articolul 335 — Condamnarea fraudei
(1) Frauda și înșelăciunea sunt incompatibile cu principiul adevărului.
(2) Nimeni nu trebuie să falsifice documente sau informații pentru a obține av