Mi-e ceru-ntunecat de mii de gânduri,
Și munții mei,pe piscuri îl susțin
Iar viitorul curge tandru ca un vin,
Râvnit și negustat în mii de rânduri
Nici ploi de liniști nu mai curg
Să-mi spele trupul cel holtei
E aerul prea greu în munții mei
Și cântă sus,bătrânul Demiurg
Ajuns la jumătatea scurtei vârste,
Mă-ntreb în amintiri prezente:
Mai sunt cu părul lung,studente,
Sau tre’ să caut mii de verste?
Și plec spre orizont nemărginit
Pentru-a-mi găsi de drept pereche
O fată,ca-n povestea veche
Că prea din greu m-am ostenit!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El