Mă cuprinde-un dor de ducă...duce-m-aș dar nu știu unde
Să mă rup de falsitate și orgoliile meschine.
Duce-m-aș unde speranța de durere nu se-ascunde
Ci mă mângâie timidă să mă regăsesc pe mine!
Mă sufoc de-atâta ură, ce țâșnește ca o lavă
Din frustrări agonisite în minți triste sau bolnave
Duce-m-aș unde durerea nu mai e atât de gravă
Și speranța lin pășește peste suflete suave...
Duce-m-aș unde izvorul susură în cânt de îngeri
Și cuvântul se preschimbă în pace dumnezeiască
Unde căprioara paște în frunzișul fără plângeri
Și cinci fluturi bat din aripi rugăciuni să împletească
Duce-m-aș unde e Raiul să mă satur de iubire
Să nu mai tresar la gândul că trăiesc printre războaie!
Unde nimeni nu ucide când își iese crunt din fire
Duce-m-aș unde apare curcubeul după ploaie...
Mă cuprinde-un dor de ducă...duce-m-aș dar nu știu unde
Duce-m-aș la căprioara ce de lume se ascunde!
3.02.2024
Oana Adriana Alexandrescu
vezi mai multe poezii de: Onnyanna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.