Apa mare ne desparte.
Nu știu pasăre să fiu.
Știu că-n mine crește lutul.
Si că lutul doare știu.
Apa mare și adâncă
Izvorând din stânci adânci.
Eu de-o parte plâng cu jele,
tu de alta parte plangi.
Cine-aude, cine vede?
Ne topim nădăjduind.
Întinzi mâna către mine,
către tine mâna-ntind
Și pe maluri depărtate
ne prefacem deodat
într-o salcie uscată
și-ntr-un pui de plop uscat.
vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi