Mai simt în ochii-mi, uneori durerea,
Căci stăvilare pus-am lacrimilor toate,
Ce-mi mai împodobeau cândva obrazul,
Acum sunt moarte, toate moarte.
O simt înțepător până în suflet,
Și mai ales în zile de visare,
M-atacă lupi, din amintiri, sălbatici
Să-mi sfâșie și ultima sfidare,
O simt, ca pe un braț în umăr,
Trăiesc cu ea, aproape masochist,
O, câte aș putea să îti enumăr,
Despre durere, sau despre a fi trist.
Mă bandajez, mințind că îmi e bine,
Și le zâmbesc la toți, înșelător
Căci din bandajele murdare, pline,
Îmi picură, în urma mea pe drum, suspine.
Îti este bine, poate-mi este bine,
Așa dorește, soarta mea bolnavă,
Ca vocea amintirilor de tine,
Să bântuie prin sufletu-mi , epavă!
vezi mai multe poezii de: AlinD
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.