DUREREA E MIEREA DIN LACRIMI
Mă minunez de lumina din mine,din lucruri,
de nimbul culorilor în care se joacă apa după oboseala căderii.
Cel mai puternic e lemnul și lumina din cuiele rămase
adânc în voi și în mine,călător pe o pasăre de pradă.
Lumină din lumina ce arde lemnul
fără scrum,vârtejul e flacăra și oamenii norii,
iar durerea e mierea ce curge în loc de
lacrimi,pe casele în care copiii văd sângele din cuie.
vezi mai multe poezii de: Mihai Pacuraru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.