Durerea țării mele
...
Mă doare țara mea așa de tare
Că nici nu știu de pot să mai suport,
Însă ea știe cât de tare doare
Și cât de mare este durerea ce i-o port!
..
Aș vrea să plângă pe umărul meu slab,
Să știe că-i sunt sprijin cât pot, așa puțin
Și să-i port steagul murdar de sânge alb,
Și-n locul ei să beau paharul cu venin!
...
Și cred că știe că eu mai sunt român
Și-n românește simt că-i țara mea,
Nu pot să plec, așa că mai rămân,
Dar n-aș pleca de-aici nici de-aș putea!
...
Mă doare tare țara, simt că e pe ducă,
Mulți din fiii ei rănit-o-au de moarte,
În pântecele ei timpul i se usucă,
Nu mai are vlagă să meargă mai departe!
...
Ea știe despre mine că lacrima-i mă doare
Și nu pot să-i mai apăr numele frumos,
Îmi dă lacrima ei să pot sta în picioare,
Și-mi dă durerea ei să mă ridic de jos!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.