E prea devreme, astăzi, să te strig,
Biet călător prin sufletu-mi apatic,
Ți-e mersul obosit, ne-ndemânatic,
Prin universul unde-i tot mai frig.
E prea curând, din gânduri, să te chem,
Căci puerila, blânda-mi insistență,
Nu m-a convins dacă a ta absență
E binecuvântare sau blestem.
E prea târziu, acum, să mă dezleg
De nopți târzii, când te aveam sub tâmple,
Pășind timid prin visurile-mi simple,
Croite de un solitar strateg.
Cândva credeam că ai aprecia
Dacă ți-aș spune că-ntre cer și soare,
Surâsul tău, sublima închisoare,
E singurul temei de-a mai spera.
Străină sunt chiar și de chipul meu,
Mă cern tăcut prin resturi de-ntuneric,
Privesc la umbra ta dansând eteric -
Un astru cu apus instantaneu...
(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc mult, Cezara! Cu prietenie,
Camelia Ardelean (autor)
joi, 26 ianuarie 2017
Foarte frumos! Felicitari!
corina.cezara
marți, 24 ianuarie 2017