E prea târziu
Suntem așa de singuri și de jos
Atât de hotărât ostentativi,
Atât de lacomi și de posesivi,
Atât de șchiopii mersului pe jos,
Că nu putem respira decent,
De-atât oftat prelung și greu,
Trăim în timpul fără de prezent,
Trăim în timpul fără Dumnezeu.
Și mai liberi decât vreodat-am fost,
Trăim în vremea lui de azi pe mâine
Ne zbuciumăm deși știm foarte bine
Că vieții noastre nu-i mai găsim rost.
Încercăm să facem ce ne place
Nepăsători că poftei suntem robi,
Bieți hominizi cu ifose de snobi,
E prea târziu să mai avem ce face.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.