- E seara de mătase și mă-nvelesc cu ea,
Strâng perna mică-n brațe, păstrează forma ta
Și mă gândesc la multe, sunt numai fantezii,
Le-am desenat cu tine în nopțile pustii.
Azi nu mai știu ce-nseamnă să mă trezesc sub ploi
Că soarele zâmbește mereu pentru noi doi,
E primăvară toamna și noaptea este zi,
Poeme trec pe stradă oriunde ne-am găsi,
Ne știe răsăritul că ne-am născut din el,
Din versuri de iubire noi am făcut castel,
Va fi mereu lumină pe-aleile cu tei,
Și tu, și eu vom plânge cu lacrimi din condei.
- Sub catifeaua nopţii ne-ascundem amândoi
Când luna ne sărută pe umeri, sânii goi
Tresar sub bucle negre şi sărutări de foc,
Iar mâna ta se-ntinde spre steaua cu noroc
Unde-am visat odată că vom ajunge... Când?
Răspunde-mi, ştii, iubite, ce streaşină de gând
Ne-acoperă cu frunze şi-apoi pe lutul cald,
Sub trupurile nude, covoare de smarald
Aşterne, parcă toamna e-o primăvară grea
În care fructe pline se sparg sub tâmpla mea,
Un borangic albastru pe ceasuri aruncat
Că spaţiul nu contează, iar timpul ne-a uitat.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim, danab...
nutzu (autor)
joi, 14 septembrie 2017