E toamnă
E toamnă la fereastra ta;
cuminţi frunzele cad,
cu foşnetul lor lin,
miroase-a putred, a tanin,
s-a scurs şi verdele din jad,
de parcă asta-ar mai conta!
S-au dus oricum atâtea toamne,
au tot căzut atâtea frunze,
potecile curgeau şi ele,
printre copaci creşteau inele
şi mii păianjeni gri din pânze,
ţeseau lungi şaluri pentru doamne.
E toamnă la fereastra noastră,
contur îi dau perdele albe,
albastrul e curat şi blând,
alunec mai uşor prin gând
şi buze moi, pe gât am salbe,
ca orhideele din glastră.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.