Azi vreau să sparg din nou a viţei venă,
Să-mi plângă şoapta rubinie-n cupă,
Suspinul boabei, dulce să erupă
Turnând în suflet zvon de cantilenă.
Ghitara în flamenco să se-avânte,
Tiganca andalusă să ofteze,
În ritm de castagnete să vibreze
Şi roşu-i trandafir din păr, să cânte!
Strivit de-a verii doua verzi poeme,
Să torn în vena-mi vinul gros si negru,
Căci mi-e pictat pe piept un car funebru
Cu cai drapaţi şi albe crizanteme.
Să beau până mă cheamă-n somn uitarea,
Perdantul cal -semn!- botu-n palmă-mi pune,
Copita-i a drum greu, bătând, sa sune
Şi bronzul clopotelor spargă zarea!
Ieşind, actor înfrânt pe-a vieţii scenă,
Trei mariachi trişti veghindu-mi zborul,
Privind la timpul ce îşi trage storul,
Azi vreau să sparg din nou a viţei venă!...
vezi mai multe poezii de: gabriel mircea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Remarcabilă şi plină de sensibilitate această poezie
deea
luni, 14 noiembrie 2016
Actorul din versurile tale poate fi oricare dintre noi..
gianina
luni, 14 noiembrie 2016