E rece patul fără tine...
E tristă noaptea şi pe cer
Nici stelele nu mai scânteie
Strigându-ţi numele, FEMEIE,
Şi-s singur fără tine, şi-am să pier !
E tristă viaţa... ohhh! iubito
Mâinile-ntinse nu le simţi?
Cum caută a ta făptură
Te mângâie pe păr, şi-o gură
Sărută sânii tăi fierbinţi...
Şi trece timpul fără noimă,
Nimic nu are niciun sens
Iar inima-mi cu greu mai bate
De dorul tău şi simt în noapte
Parfumul tău de mosc, intens.
Şi greu… respir a mea tristeţe
Iar din cenuşă-mi lacrimi cresc
Ce pică-ncet ca o ninsoare
A sufletului care moare...
Şoptind incet... Cât te iubesc ! !
vezi mai multe poezii de: ALBERTO