Ea oricum n-ar fi înțeles
Că-n tot ce faci,tu vezi un sens
Și poate c-ar fi trebuit
Ca om,să te fi prețuit
De ce?Păi este foarte simplu
Ea nu știa că ție timpu’
Îți trecea oftând,sperând
Să-i fii din nou în piept plăpând
Vroiai ca tu-n acele brațe
Să poti să prinzi din nou speranțe
Dar iată că acum iubirea
Ți-a adus dezamăgirea
Și-ar fi bine să pleci în grabă
Din viața fetii ce ți-e dragă
Și de cândva se va întoarce
Poate cu inima,n-o să se joace!
08.11.2015
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.