Se prăbuşesc clipele peste aceste
năvalnice inimi. Cântă tăcerile
valsuri de piatră oceanică.
Nu trece nimeni pe uliţa rece
a nedumeririi, au plecat lumile
spre o destinaţie zadarnică.
Vântul înfulecă frunze cu ostentaţie
inexorabilă. Întreg regnul vegetal
suferă de anemie endemică.
Triunghiuri pe cer seceră norii
lui septembrie, dorurile intră uşor
într-o instinctulă polemică.
vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.