Ecou de Iarnă
Din cer de plumb înnourat cu-aspect de iarnă
Cad fulgii albi de nea, peste pământul rece,
În zbor s-aude-un croncănit de corb ce trece
Şi croncănitul său sinistru, sună ca o goarnă.
În timp de iarnă, sunt zile ce le vom petrece
Văzând cum norii suri,... continuă să cearnă
Încărcătura lor de puf ce-n aer o răstoarnă,
În măiestria-i fină, ce omul n-o poate întrece.
La munte, peste tot, pe şesurile din câmpii,
Mantia albă de zăpadă, în troiene se întinde;
Pe derdeluş, veseli, apar mulţime de copii...
Rotindu-ţi ochii-n depărtări cât poţi cuprinde,
Vezi, că-i numai alb, şi-n atitudinile lor sglobii,
Priveşti cu nostalgie, cum bucuria îi cuprinde.
Flavius Laurian Duverna
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.