Ecou
…
Pentru ce ne-om chinui
Întreaga viață căutând
Metodele de-a ne-mplini
Patimile-n noi strigând?
…
În fond totul se reduce
La chinul supraviețuirii,
Între patimile firii
Și chinul celui de pe cruce!
…
Nu poate fi viața blestem
Deși unii-s condamnați
De patimile lor purtați
Să moară în mod suprem!
…
Absolutul? Vis și-atât,
Ecou pierdut în veșnicie
Viața? Eternul început,
Caznă și zădărnicie!
…
Prinsă-n mrejele uitării,
Se leapădă de tot ființa.
O, cum urcă nevoința
Pe culmile disperării!
…
Și caută, al poftei rob,
Să-și umple viața cu de toate,
Murind devreme, biet neghiob
Mai înainte chiar de moarte!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.