ECOUL
Aud pe Titanic
triste vioare,
din lemn ce n-ajuns-a
bărci de salvare.
Îndrept privirea
spre bărcile
cele,
barca lui Caron
e printre ele.
Se-amestecă
lacrimi
pe puntea suspinului,
viorile cântă
„Simfonia destinului”.
vezi mai multe poezii de: Nicolae Petrescu Redi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.