Pe rozele fierbinți despică-mi inima
Și rupe viscerele-n rouă sacră
Presar-o jarului de piele acră -
Degust a tale mândre arboricole.
Iubind cum lumea în vid mă piere
Ai tâlcuit pe tronul tău să pun
Jurământul vieții ce-o supun -
Degust a tale mândre arboricole.
Un trup adamic, și-o noapte de Înviere
Lucea mansarda în culoare de plumb
Și-un înger negru lăcrima zburând -
Degust a tale mândre arboricole.
De pe pridvorul cosmic se pusese
Ca într-un stol, ca păsăroi cu fulgi,
Tămăduindu-mi rana cărnii dulci
Pe mândre și satanice arboricole.
vezi mai multe poezii de: farqantegus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.