Traducere în română de Petru Dincă
Mulți ani, foarte mulți, de atunci au trecut;
Într-un regat, pe țărmul mării azurii,
Trăia o fată pe care-o veți fi cunoscut,
Pe numele său Annabel Lee;
Și trăia acea fată doar cu un singur gând:
Să mă iubească și să o pot iubi.
Eu eram un copil, ea era o copilă,
În regatul mării azurii,
Dar ne iubeam cu-o iubire mai presus de iubire –
Eu și a mea Annabel Lee,
Cu o iubire pentru care serafimii din ceruri
Nu-ncetau a ne pizmui.
Și aceasta a fost pricina pentru care, demult,
În regatul mării azurii,
Un vânt suflă dintr-un nor, înghețând
Pe frumoasa mea Annabel Lee;
Atunci nobilele-i rude-au venit
Și-au dus-o departe spre miazăzi,
Ca s-o așeze într-un rece mormânt
În regatul mării azurii.
A îngerilor ceată fiind tristă în cer,
Fericirea noastră ne-o pizmui;
Da! acesta-a fost motivul pentru care (o știe oricine
În regatul mării azurii)
Un vânt dintr-un nor suflă într-o noapte,
Înghețând și-ucigând pe a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră era cu mult mai presus
Decât a celor mai vârstnici ca noi
Și a celor mai înțelepți decât noi,
Și nici chiar îngerii din ceruri de sus,
Nici demonii din adâncuri de mări nu vor ști
Să despartă vreodată sufletul meu
De acel al frumoasei Annabel Lee.
Căci n-apare luna-n zări, fără să-aducă visări
De la frumoasa Annabel Lee,
Și nici stele nu se-aprind, fără să văd strălucind
Ochii lui Annabel Lee;
Și când noaptea creștea, stam pe mal lângă ea,
Draga mea, scumpa mea, viața și mireasa mea,
În mormântu-i de pe țărmul unde valurile cântă,
Unde marea azurie veșnic se frământă.
Poezia a fost scrisă de Poe în memoria soției sale Virginia Eliza Clemm, care îi era și verișoară primară, și cu care poetul s-a căsătorit când aceasta avea 13 ani, iar el, 27. Virginia a murit la doar 24 de ani.
Poe și-a iubit soția cu o dragoste împinsă până la adorație, iar ea, la rându-i, și-a idolatrizat soțul.
Virginia a fost descrisă ca având părul negru, ochii violeți și tenul de un alb pur. Un vizitator al familiei spunea despre ea că părea foarte tânără, avea ochii mari, strălucitori și o culoare foarte albă a tenului, iar altul, că era „de o frumusețe și o gingășie fără egal, iar fața ei ar fi provocat geniul lui Canova (n.n. pictor italian) să o imite”.
vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nu aveți pentru ce, doamnă Adina!
Nu știam povestea publicării poeziei și am citit-o și eu pe internet. Într-adevăr, impresionant. Dar nu înțeleg de ce nu i-a publicat-o nimeni în timpul vieții, iar primii care au făcut-o au atașat-o la necrologul lui. E mult cinism aici.
Referitor la viața și la moartea lui tragică, nu cred că vinovatul principal a fost el, ci promotorii culturii din vremea aceea și societatea, în general, care niciodată nu i-a apreciat la adevărata lor valoare pe artiștii de geniu, tratându-i în consecință, adică lăsându-i să se descurce cum pot, dacă se poate fără bani.
Pe mine m-a impresionat mult și această Virginia Clemm, o femeie cu un caracter cu totul deosebit. L-a iubit pe Poe de când avea 7 ani, s-a căsătorit cu el la 13, deși poetul avea cu 14 ani mai mult, l-a iubit și l-a respectat toată viața. Iar Poe a fost sărac, deci nu putea prea mult s-o răsfețe. Mi se pare fantastic. Sunt sigur că își dădea seama de valoarea scriitorului și se mândrea cu el. Iar el a făcut-o nemuritoare.
Toate cele bune,
Petru Dincă
miercuri, 08 septembrie 2021
Este ultima sa poezie, a ținut mult să fie publicată. De parcă ar fi bănuit că va pleca la îngeri.
Și în acest Corbul tematica este aceeași durere a pierderii ființei iubite și a speranței de a o revedea.
Annabel Lee este greu de recitat :) Are un ritm mistic.
Ce părere aveți despre moartea lui Poe? Împrejurările ciudate în care s-a stins au fost conforme vieții pe care a dus-o, a unui solitar retras în sinele său. Refuz să cred zvonurile care indicau alcoolul ca fiind cauza. Nu vom ști niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat.
Mulțumiri pentru postare, Poe îmi este foarte drag!
Adina Speranta
marţi, 07 septembrie 2021