Elegie de toamnă
...
Cântă un greier singuratic,
Chemând pe cineva pierdut,
Vreun trubadur rămas tomnatic,
Din timpul verii ce-a trecut!
...
Biet menestrel de cântec trist,
În prag de toamnă rătăcit,
Ce-și poartă traiul de artist,
Într-o lume de granit!
...
E undeva ascuns prin iarbă,
Și face doar ce știe, cântă,
Poate-și plânge soarta cruntă
De care nimeni nu-l întreabă!
...
E noapte, e noapte de mult
Și greierul cântă fără-ncetare,
Un cântec ca o tristă chemare,
Cântă un greier ce s-a pierdut!
...
E toamnă, e noapte, răcoare,
Și greierul cântă neobosit
Un cântec ca o tristă chemare,
Într-o lume de granit!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.