entropie - roxana.c
Poezie adăugată de: roxana.c

    sâmbătă, 22 august 2015

lent timpul se întoarce înapoi
pământu-nghite fier și cărămidă
betonu-i ros de vreme și de ploi
doar fluturii nu trec în crisalidă

tăceri foșnesc în cinematograf
tramvaie dorm în somnul de rugină
îngenunchează fabrica în praf
asfaltul crapă 'nvins de-o rădăcină

încet încet clădirile descresc
pe-un orizont cu tente de leșie
în griul cartier muncitoresc
se-ndeplinește-un plan la igrasie

orasul poartă palid haine vechi
în seara ce-l învăluie cuminte
când ies pe străzi pe rând perechi, perechi
și timpul se urnește înainte



vezi mai multe poezii de: roxana.c




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Un peisaj dezolant, dar fidel imaginii de astazi a unor orase care se preschimba odata cu trecerea la noi generatii. Este pacat ca unele entitati industriale, comerciale etc., bune, rele, asa cum or fi fost, nu s-au pastrat functionale. Parca pe alocuri tara noastra este bantuita, dar mai nou, nu de fantomele trecutului, ci de cele ale prezentului si viitorului, pentru ca perspectivele sunt sumbre...
O pustiire mai grava are loc chiar in sufletele acestor copii care vin acum ca niste tinere sperante... desarte, pentru ca multi dintre ei nu au habar de mai nimic... Dar Dumnezeu le aranjeaza pe toate si om supravietui noi ca natie...
andreionthepoetry
duminică, 23 august 2015


Mi-a facut placere sa va citesc!
petrica_c
duminică, 23 august 2015


ma straduiesc (scriu, tai, pun la sertar, revin)
multumesc Dorina, pentru lectura si semn :)
roxana.c (autor)
duminică, 23 august 2015


nostalgia e prezenta dar infrumuseteaza sufletul. un poem stilat si bine construit
dorina neculce
duminică, 23 august 2015


Mirela, din fericire multi din cei ramasi fara slujbe s-au reintors la sate, la pamant. Fac agricultura de subzistenta, asa cum au facut parintii si strabunii. Cu oamenii acestia si cateva orase care au inca intensa activitate economica mergem mai departe. In orasele muncitoresti de odata entropia va actiona nestingherita.

Andrei, unele adevaruri nu sunt dincolo de noi. Pacat de munca atator oameni, de specialistii nefolositi, de sansele ratate.
Dar vom supravietui, cred eu.
Multumesc si eu de lectura si faptul ca nu ti-e indiferent :)
roxana.c (autor)
duminică, 23 august 2015


Desi am in spate familii instarite ale acestor plaiuri , faptul ca ma crescut si m-am format intr-o perioada in care exista o clasa muncitoare , faptul ca mi s-au inoculat toate imaginile cu colibele ce erau inlocuite de blocuri iar atelierele de fabrici si uzine uriase , ma fac sa sufar intens astazi cand blocurile comuniste se transforma in pesteri pline de igrasie iar fabricile si uzinele in care am intrat de-a lungul vietii cu diverse treburi , se transforma , de fapt s-au transformat in ruine. Este ingrozitor de realista poezia ta. Am citit-o si am recitit-o si ma doare pur si simplu sa iti dau dreptate. Betonul Casei Radio este ros de vreme si de ploi iar cei care au dat-o unor straini care au folosit-o ca garantie pentru un credit urias si aapoi au disparut , sunt bine mersi , traiesc din ceea ce le-a revenit ca drepturi de autor de subminare a economiei nationale. La fel s-a intamplat si cu alte obiective majore pe care in goana de a fi mai bogat decat vecinul , scursori ale societatii ajunse in varf , le-au dat pe orice daca au primit ceva oricat de putin. Groaznica mostenire le ramane celor ce ne urmeaza. Si nu se face nimic pentru repararea greselilor. Multumesc Roxana pentru acest tablou urat al realitatii pus in versuri atat de bine scrise.
stomff
duminică, 23 august 2015


Chiar în această vară, Roxana, poate și de aceea le am perceput atât de profund
Nu e păcat totuși de clasa noastră muncitoare ? Am un amestec de sentimente de fiecare dată când trec printr un astfel de oraș... Dar, așa cum rezultă şi din poezia ta, viața merge mai departe...
cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 22 august 2015


Am citit putin din Blok, sper sa recuperez.
Multumesc de lectura Aurel :)
roxana.c (autor)
sâmbătă, 22 august 2015


Mirela, ai fost vreodata intr-un oras dezindustrializat? "Clasa muncitoare s-a dus in paradis"...
roxana.c (autor)
sâmbătă, 22 august 2015


Mulțumesc, seamănă ca în poeziile lui Blok,amănunte despre viață.
ALapis
sâmbătă, 22 august 2015


Roxana, ai un talent formidabil ! Din nou, m am plimbat pe străzile prăfuite ale orașului , din păcate, atât de trist...dar ultimele două versuri sunt un semn de speranță, nu ? Îți mulțumesc !
mirimirela
sâmbătă, 22 august 2015