Când fiorul de mugur transcende alt capitol,
Naiade suple și înalte renasc ca după viscol.
Cu cracul lor distins, sânul scuturat de humă,
Își fac din ape curgătoare, rochiile de spumă.
Licurici cu cozi aprinse, ce-ntârâtă amintirea,
Bat în pragul genelor, întronându-și liniștirea.
Din care unghi poți zări stele tacticos suflând
Îmbătatele scântei, celesta pânză cum ornând.
Și când domolul înhață din creație,
În labirint de ramuri și prin rotație,
Se gătesc șoptitori cu noțiuni țicnite,
Tălmăcind sălbăticia gurilor lihnite.
Și când epilogul serii transcende altă fază,
Solide nopți preiau menirile și stau de pază.
Rochițe transparente și garnisite cu mirese,
În valea tinereții-ți afli, precum florile alese!
vezi mai multe poezii de: florinpaun
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.