Dragă poet contemporan,
Îți scriu dintr-un secol mai banal,
Unde polițiștii se urcă beți la volan,
Se dau tari și frumoși ca un fazan.
Încă îți citesc poeziile tale,
Vin cu același stil ca al tău, dar în actualitate.
Parcă simt acele zăbrele și cătușe,
Și văd rugina grea pe acele ușe.
Nici nu știu cum ai îndurat atâtea nopți și zile,
Prin foame, prin frig, prin vremuri grele,
Și cum ți-ai pus tu sufletul pe file,
În timp ce tu aveai sânge pe piele.
De-aș avea un tricou cu tine,
M-aș mândri în mulțime,
Să vadă o țară întreagă ce preoțime
Ai dovedit credința în acea vechime.
Dacă ai mai fi trăit în acest secol,
Ți-aș strânge mâna fără niciun ocol,
Și eu cu sufletul meu domol,
Să-ți fi dat seama că sunt un discipol.
De mi-ai apărea în vis,
Ți-aș cere să mă dai cu mir,
Ca să fiu binecuvântat și trimis
Către cerul unde e mai mereu deschis.
vezi mai multe poezii de: Nastasiu Stefan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.