Şi nimic mai mult dar nici mai puţin Ignoranţa
ştie totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă
toate cuvintele Nu pune totuşi poetul pe fugă
Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă
hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei
se îndrăgosteşte cu fiecare vers Înhăitându-se
cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria
îşi bagă nasul şi-n cele şapte arte Mă rog îşi ba
gă nasul ei muzical Ştiaţi că lucrurile nu visează
Păi cum să viseze domnule
Dacă nu dorm niciodată Degeaba le încântă
greierul cu scripca lui digitală Nişte capitaliste
şi lucrurile astea atât şi nimic mai mult
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.