Picioarele frumuseţii mă conduc pe drumul
iubirii La hopuri reduc viteza gândurilor A
fi bărbat reduce lumea la o singură femeie
Ochii văd doar ce-şi doreşte sufletul tău înfo
metat Când uit cine sunt îi caut pe cei pe
care-i iubesc Şi-atunci
orice este posibil
Inclusiv
lumea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Prin clipa străpunsă de sclipirea punctului de lumină
Se strecoară un fir plăpând de sulfină
Și cu degetele tremurânde de înfrigurare
Vreau să-l prind...De ce oare?
Alte clipe sosesc in ropot de ploaie,
Picură peste ele ca o văpaie
Ceara gândurilor topite-n minute...
Prezentul e inundat de gândurile neștiute!
Vreau să stiu ce sunt și de ce am venit,
Nu vreau să dispar in trecutul subit...
Clipa scursă în clipă, lac de timp în pădure,
Sunt copacul cu frunze de viață-n secure!
Ina M.
luni, 02 iulie 2018