Doamne nici nu speram să mă nasc român și nu poet
Însă amândouă pur și simplu mă scot din sărite Mă cople
șesc cu norocul lor non-stop Uneori din indimenticabila
pricină uit că mai trăiesc Cu moartea m-am obișnuit de
când eram de țâță Și fiecare-și vedea de treaba lui
Eu de murit Moartea de supt Așa că bărbați de prin
toate colțurile lumii uniți-vă-n cuget și-n nesimțiri
Deja extratereștri au pus ochii (să sperăm că nu și
alte organisme) pe femeile voastre Hai să le cucerim
și noi sexul opus Pământu-i din ce în ce mai departe
Hăt dincolo de istorie și geografie Primul presocratic
se va naște mâine Poftiți la cumetrie Deus ex machina
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Învățați și melancolia fără profesor: n-o să vă pară rău!
Costel Zgan (autor)
vineri, 05 mai 2017