Îţi speli autoportretul în apa transparentă
a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai
câştigat odată cu insomniile lunii prece
dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ
nă la capătul nopţii Şi ce dacă pământul
e suprapopulat cu proşti Au şi ei misiunea
lor divină Lasă-i în pace şi mergi mai de
parte Prostia care nu te omoară te-ar pu
tea face mai inteligent Zău Şi nu mai aştep
ta zadarnic răspunsul la întrebarea zilei Oa
re Dumnezeu va încerca iar să se sinucidă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.