Îngenunchez, sub cerul înstelat,
În gândul meu, dragă, te port neîncetat.
Știu că drumul e lung, că lupta-i grea,
Dar în inima mea, simt doar iubirea.
Cu sabia-n mână, credința-n piept,
Mă rog la Dumnezeu, să mă țină drept.
Plevna ne așteaptă, un zid de oțel,
Dar cu tine în suflet, voi trece prin el.
Pe câmpul de la Plevna, un război greoi,
Armata română s-a ridicat în toi.
În fruntea ei, Carol, cu suflet neînfricat,
Împreună cu rușii, pe dușmani i-au înfruntat.
Asediul Plevnei, greu și sângeros,
Iar Osman este foarte fioros,
Două asalturi pierdute, cu preț mare plătit,
Dar Carol a jurat să nu fie nechibzuit.
Eroii de la Plevna, viteji și neînfricați,
Au luptat pentru țară, ca niște mari soldați.
Au rupt lanțul inamic, parcă ca un vis,
Căderea Plevnei cu sânge s-a scris.
Forturi cucerite, dar Grivița neclintită,
Ostașii noștri, în luptă neobosită.
În decembrie, Osman a încercat să scape,
Dar soldații noștri l-au ținut aproape.
În moara unde Osman s-a retras rănit,
Mihail Cerchez a fost cel ce l-a primit.
El de la Osman sabia a luat, simbol de capitulare,
Iar Plevna a rămas în istoria noastră mare.
Eroii de la Plevna, viteji și neînfricați,
Au luptat pentru țară, ca niște mari soldați.
Au rupt lanțul inamic, parcă ca un vis,
Căderea Plevnei cu sânge s-a scris.
În urma victoriei, rușii au avansat,
Pasul Șipka cucerit, Istanbulul asaltat.
Drumul către libertate s-a deschis cu greu,
Dar eroii de la Plevna au adus un trofeu.
Dragă mea, sub cerul plin de stele,
Îți scriu cu inima grea, dar nu cu gânduri rele.
Bătălia s-a sfârșit, dar cu preț imens ,
În jurul meu, durerea se simte intens.
Plevna a căzut, dar cu o jertfă mare,
Mulți camarazi și-au dat viața cu onoare,
Eu sunt aici, rănit dar viu,
Cu dorul de tine în sufletul meu cenușiu.
Pe câmpuri de la Plevna, învingători am fost,
Independența României, câștigată cu mare cost.
Noi am învins, cu sânge și foc,
Bătălia de la Plevna, în istorie a fost un șoc.
vezi mai multe poezii de: Velaurius