Aş putea sǎ recunosc,
Fǎrǎ sǎ arunc cu pietre
Ca un cârcotaş de rând
Flecǎreţ şi cusurgiu,
Cǎ sunt fan şi-admirator
Al vestitului Cioran
De la care aştepta
Filozoful Ţuţea Petre
Cǎ-ntr-o bunǎ zi Emil,
Nu se ştie în ce an,
O sǎ-i cumpere, cumva,
Ca prieten devotat,
Casa lui, garsoniera
De pe lângǎ Cişmigiu,
Cǎ-i sǎrac şi nu ar vrea
Ca sǎ moarǎ, într-o zi,
Simplu chiriaş la stat.
Dar,
Ce-o sǎ mǎ fac cu Noica
Sau cu Domnul Eliade,
A cǎrui stafie umblǎ
Chiar şi azi prin Mântuleasa,
Braţ la braţ cu-a lui Maitreyi.
Este asta vreo scofalǎ
Sǎ m-apuc nitám-nisám
De o faptǎ culturalǎ
Când atâtea treburi am?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Săltăreaţă poezie...
Prinsă în filozofie
Cu Numele cele mari!
Gânditorii temerari
Ţi-au dat, deci, dureri de cap
Şi cu cât mai tare sap
Printre versurile-n joacă
Mai tare încep să-mi placă!
Felicitări! Mi-a plăcut tare mult poezia!
Ina M.
duminică, 28 august 2016