Ești dulce mir de stele
Iubirea noastră-i un izvor de stele
Ce s-a-ntrupat dincolo de zenit,
Trecând prin foc, prin vânt și geruri grele
Zburând cu aripi lungi de infinit.
Ne-a legănat pe arbori de cuvinte
Când soarele se risipea grăbit,
Și ne iubim mai mult ca înainte
De-a fi un trup de umbră ofilit.
Tu ești un soi de arbore ce poate,
S-asculte glasul vieții din pământ,
Eu sunt lumina clipelor, când toate,
Se risipesc la capăt de cuvânt.
Când mă săruți ești dulce mir de stele,
Ești foc aprins în ochii plini de dor,
Ești curcubeul gândurilor mele
Pe care-l port când anii trec în zbor.
Și te iubesc și mă iubești fierbinte,
Ți-aduci aminte felul meu de-a fi!
Nimic nu ne oprește spre-nainte,
Chiar dacă timpul curge-n poezii.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia