Ești prima mea iubire și ultima
Nu aveam de unde ști...
Că ai trimis un gând spre mine,
Că ai puterea să țintești
Săgeata ta să mă domine.
Dacă nu te-aș fi întâlnit...
N-aș fi știut ce e iubirea,
M-aș fi purtat ca un rănit
Ce încă n-a simțit durerea.
Nicicând n-am sperat, o clipă,
La un suvenir, a fost mister,
Nimic nu am făcut în pripă,
Mi-ai fost adesea un reper.
N-am cutezat nici să visez,
C-aș merita mai mult, cândva,
Încercam gânduri să lansez,
Prezența ta... mă captiva.
Te am acum și te iubesc ,
Obișnuit cu fericirea,
Am doar motive să tânjesc
Să ne dorească nemurirea.
Văd un vis cum s-a împlinit,
Simt că-mi mulțumește inima,
Ești omul ce mi l-am dorit,
Prima mea iubire și ultima.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Înfățișarea ta, mă captiva... acea virguliță nu are ce căuta acolo :)
Un pic mai trebuie lucrat la ritm, la unele strofe, nu peste tot.
Atenție la cuvintele cu aceeași terminație, nu toate sunt rime. Contează mult și accentul, pe ce silabă cade. (spre) mine-domine
Cu drag! :)
Adina Speranta
joi, 12 decembrie 2019