Etern îndrăgostită - Cornelia Cristea
Poezie adăugată de: Cornelia Cristea

    luni, 08 iulie 2024

De când te-am întâlnit pe tine, îmi prind dragostea în păr,
Ochii verzi și fruntea-ți lată îmi conturbă veșnicia,
Voi începe-asemeni ție să mă-tind spre adevăr,
Și să-ți leg la ochi destinul, dragostea și poezia...

Totuși ai o dezlegare, să mai scrii, dar despre noi,
Stâmpără-ți de mine setea cu cerneală pe hârtie.
Eu mă-mbăt cu curcubeie și cu norii plânși de ploi,
Timp în care mă ridici la pretext de poezie.

De când te iubesc pe tine m-am descătușat de ger,
Și doar nasturii de gheață îi închei peste plăcere...
Mi-ai intrat în brațe piatră și am dinții lungi, de fier,
Nimeni n-ar putea învinge o asemenea putere.

Mă-nspăimântă infinitul, nu-i dau lutului de capăt,
Parcă-aș fi o zeitate răsucită-n nostalgii,
I-am pus Raiului perdele și Infernului un lacăt,
Ca să nu se mai întâmple niciun fel de tragedii.



vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.