- S-au sfâşiat dantele-n trena nopţii
Şi stelele atârnă peste geam,
Tăcerea-i grea ca pânza de păianjen.
Nici timpul nu mă scrie, nu mai am
Răbdare până mâine... Cine ştie
De-o să existe mâine pentru noi?
Vom adormi pe coala de hârtie
Şi ne-om trezi sub ropote de ploi.
Zulufii mei împrăştiaţi pe pernă
Ca nişte şerpi, ce-i bine şi ce-i rău
Te-or învăţa, ca dragostea-i eternă
Şi pentru mine are chipul tău.
- E noaptea grea, bătută cu smaralde,
Mă-ndeamnă s-o descopăr pas cu pas,
Aș încerca, dar când nu ești cu mine
Măsor tristețea lumii c-un compas.
Îți scriu târziu pe tâmpla lunii versuri,
Las tocul să alunece pe coli
Și fac, iubito, uneori demersuri
Să fie timp de vise și la poli.
Te-aștept, cu primul înger de zăpadă,
La șemineu cu un pahar de vin,
Tu lasă întunericul să-ți cadă
Din părul lung și hai în baldachin.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.