Eu am vãzut cerul din spatele norilor
Lumina de dincolo de zâmbetul culorilor
Dansul cuvintelor ispitind adevãrul
Şi pe Adam, întristatul, cãutând încã mãrul
Eu am vãzut timpul preschimbat în cãrare
Pânã departe unde nu se mai aflã decât marea cea mare
Şi din toţi paşii lumii adunaţi pe nisip
Am înţeles cã singurã, dragostea, e al veşniciei chip
Eu am vãzut malurile blânde ale iertãrii
Undeva, mai departe de liniştea înserãrii
Rãtãcind printre muguri şi cortine de rouã
În adânc de tãcere unde veşnic nu plouã
Eu am vãzut stelele, fãrã glas, strãlucind
Şi destinele vremii din nimic fãurind
Cântecul sferelor aducând peste lume
Botezând ale zilelor trepte fãrã de nume
Eu am vãzut moartea preschimbându-se-n viaţã
Precum întunericul scade spre dimineaţã
Şi din visele tuturor amintirilor
Am învãţat anotimpul etern al iubirilor
vezi mai multe poezii de: elbi