- Iubite, vezi ce roluri alese de destin,
Ce distribuţii stranii făcute de hazard,
Noi suntem o pereche, mai mult sau mai puţin,
Ca două emisfere, în mine tot mai ard
Retorice cuvinte şi-atâtea întrebări
Ce nu-şi găsesc răspunsul decât retroactiv.
Descătuşează vântul s-adulmece chemări
Şi vino mai aproape! Rămâi definitiv!
Mai spune-mi că se poate să inversăm cândva
Polaritatea Terrei şi că va fi de-ajuns
Să facem schimb de roluri, putem negocia,
Când ochii tăi întreabă doar eu să-ţi fiu răspuns.
- Iubito, câte roluri în teatre de-mprumut,
Într-un decor dramatic, în stil shakespearian,
Sfârşesc după cortina întâiului sărut
Sub fardurile vremii, dar tu eşti un ocean
Pe ale cărui ţărmuri scăldate de-ntrebări,
Talazuri înspumate ce nu-şi găsesc răspuns,
Se sparg de pieptul unde-ţi deschid aerogări
Să-ţi odihneşti aripa sub care ai ascuns
Lumina şi culoarea ce-avea să treacă prin
Retina vieţii mele să împlineasc-un vers,
Noi suntem o pereche, mai mult sau mai puţin,
Cea mai perfectă karmă-n întregul univers.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
mulțumim pentru apreciere și versurile minunate scrise pentru noi, danab...
nutzu (autor)
luni, 01 februarie 2016
Când ochii tăi întreabă doar eu să-ţi fiu răspuns...minunat!
voi santeti o pereche ce scrie-asa frumos
sa nu lasati vreodata,penita voastra jos...
e desfatare-n versul ce-l scrieti cu iubire
si patima ! si-n urma, il dati cu bucurie..
lasand unei lumi aspre,frumoasa poezie!
cu drag si pretuire pentru frumusetea versurilor voastre!
danab
luni, 01 februarie 2016
Liliana: Am stins lumina dintr-un felinar
Când ochii calzi au râs ca un copil
Purtându-mă în pas imaginar
Spre primăvara ta cu gust vernil.
Am sărutat și umbra unui val
Ce-ți inunda cărările pustii,
Cu flaut și un cânt medieval
Te-am răsfățat în nopțile târzii.
Iar dacă vara ne va aștepta
Cu flori de câmp ori de cireș amar,
Îți jur, magnolie, vei fi a mea
Să înflorești și-n luna lui brumar.
nutzu (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016
Ioan : Ninge cu desfrâul primelor iubiri
Ce-au trecut prin carne ca metalu’-ncins,
Ninge peste suflet, peste amintiri
Cu dorinţe albe, parcă dinadins,
Dorul tău alergă-n mine răscolind
Pasiuni extreme ca un foc mocnit,
Ninge cu dulceaţa primului colind
Şi mi-e dor de tine, omul meu iubit!
Pe la mine-i iarnă ca-ntr-un basm păgân
Ninge, viscoleşte, drumuri nu mai sunt,
Uneori mi-e teamă că o să rămân
Ninsă de uitare pe un alt pământ.
Liliana Trif
duminică, 31 ianuarie 2016
mulțumim frumos, mirimirela....
nutzu (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016
Subscriu la comentariile de mai jos !
Cu drag vă citesc mereu,
mirimirela
duminică, 31 ianuarie 2016
reverență, deea...
nutzu (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016
mă-nclin, felicia...
nutzu (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016
mulțumim, Răzvan...
nutzu (autor)
duminică, 31 ianuarie 2016
O poezie mai mult decât frumoasă.
M-a impresionat, dar mi-a şi adus un zâmbet în suflet.
deea
duminică, 31 ianuarie 2016
Mi-a placut foarte mult atat ideea cat si imaginile folosite.
felicia
duminică, 31 ianuarie 2016
O iubire profundă, dăruire totală.
Filip Razvan
duminică, 31 ianuarie 2016