Mă lasă toamnei, frunzelor răzlețe,
Ciulinilor pribegi de pe câmpie...
Așa cum sunt, nu pot decât noblețe
Să-ți dărui, când îți scriu o poezie.
De-i neagră marea nu pot s-o fac verde -
Orice cuvânt îmi sună ca metalul -
Iar dacă te visez nu ai ce pierde;
Prin mine, nu prin tine, trece valul.
Și dacă-n vis eu mi te culc pe umăr,
Dacă-ți adulmec în neștire sânul,
Dacă-n săruturi degetele-ți număr...
Al meu și nu al tău, să fie chinul.
Să cadă stele! Să danseze goală
Noaptea-n perdeaua albă fluturândă,
Că nu mai știu dacă ce simt e boală
Sau e iubirea alergând flămândă.
Din volumul Ceremonia Iubirii -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Reverență, danab...
nutzu (autor)
miercuri, 24 octombrie 2018