Eu sunt acela ce n-are nicio vină,
...
M-am risipit de multe ori în zare,
Mă poticneam în firele de iarbă,
Mă-nfășuram pe razele de soare,
Acoperind fântâna ce începea să fiarbă!
...
Mă răsucea vântul în fuioare
Când fântâna începea să fiarbă,
Mă-nfășuram pe razele de soare
Acoperind uscat, firele de iarbă!
...
Mă aruncam apoi, peste păduri,
Peste câmpuri întinse de trifoi,
Eram uscat ca buza unei guri
Plesnită de căldură și puroi!
...
Acopeream, cu stratul cel mai fin,
Tot ce-atingeam în cale, pe pământ,
Mă ascundeam în strai de beduin,
Să nu fiu luat de palele de vânt!
...
Eu sunt acela ce ascunde morții,
Eu trag cortina când piesa se termină,
Eu sunt acela ce n-are nicio vină,
Praful rătăcitor în voia sorții!
...
Eu sunt acela ce n-are nicio vină
Și-acopăr totul cu trupu-mi protector,
Eu las să iasă o rază de lumină
Sub adierea unui crâmpei de dor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.