Când valurile vieţii aduc din nou, furtuni
M-aplec în umilinţă, plângând în rugăciuni...
Eu stiu c-această vreme nu ţine-o veşnicie :
Se va sfârşi odată tot ce-i vremelnicie!
Las pana să îmi fugă pe albul filei, azi,
Mai şterg lacrima caldă, ce-mi curge pe obraz,
Şi scriu tot dorul meu şi tot ce mă apasă
Un dor după Isus.. de cer.. un dor de Casă!
Mă-ntreb adesea-n taină, de ce-i atâta jale
Şi-atâta suferinţă păşind pe a Ta Cale?
Şi-atâtea răni în suflet ce-aşteapt-o mângâiere,
Şi-o sfântă vindecare, să prindă iar putere...
Sunt lacrimi multe, Doamne.. părinţi care îşi plâng
Copiii duşi în lume.. durere-n suflet strâng,
Sunt boli şi strâmtorare.. se-aud veşti de război...
Dar ştim că este vremea să te întorci la noi!
Cuvântul vieţii spune că totul va pieri
Pământ şi-ntinăciune, atunci când vei veni...
Dar chiar de-ar pieri totul, pe noi ne vei lua
Când trâmbiţa în ceruri de ştire ne va da!
Privim mereu spre ceruri... Doar cerul ne-a rămas
O dulce mângâiere.. când suntem în necaz,
Durerea când aduce cu lacrime, cântarea.
Stăm umiliţi sub cruce,privind prin lacrimi, zarea!
Se va sfârşi odată tot ce ne-a frământat...
Spre ceruri noi zbura-vom spre Marele Palat.
Dar până-n clipa-n care, Tu vei veni la noi,
Ne mângâie cuvântul:" Eu sunt mereu cu voi !"
2015
vezi mai multe poezii de: danab