Mai zvelt decât sageata din arc, te-arunca, murg!
Am razbatut prin marea prelungului amurg.
Si-acum de mult se vede, cum zbori cu coama-n vânt,
Luceafarul în boldul din fruntea ta rasfrânt...
Lovit-ai cu potcoava, si-a scânteiat la pod,
Vreun hârb, sau diadema purtata de Nimrod?
Furtuna urla-n fata din rasputerea ei?
Îl urmarim pe Cresus în carul tras de lei!
Alearga si mai tare, de sete pâna arzi:
Noi vom întoarce carul cel tras de leoparzi...
Mai iute ca sageata... mai iute! Nu-i când sta...
se-nalta-n urma pulberi si înaintea ta,
Si ma-nfior deodata, si parca frica mi-i:
Dac-ai sarit, din fuga, de-a dreptu-n galaxii?
vezi mai multe poezii de: Eusebiu Camilar