Ne exfoliam unul de altul
sub privirea umbrelor cazute peste asfaltul îmbibat de ploaie,
a ta strigând din spate ca o gaie,
a mea căzând în față spre înaltul
orizont, forțându-l de la mijloc să se-ndoaie.
De-i fi făcut un pas,
sub el, o bancă, de cuvinte deja scrijelită,
ar fi crescut doar pentru ca umbra-ți obosită
să se întindă preț d-un ceas
cât să se simtă de-a mea umbră înfrunzită
vezi mai multe poezii de: maresalmusca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Minunată poezie, Adina! Felicitări!
Ina M.
vineri, 13 decembrie 2019
Minune, mirare, miracol, mister,
o iederă-nalță litanii spre cer,
pe frunte m-atinge o frunză rănită,
cerul se-ascunde la mine-n orbită.
Nervuri se-nfiripă adânc pe sub piele,
se zbat prin artere în drumul spre stele,
de tălpi mi se-agață cu dinții pământul,
prin tălpi rădăcini invadează țesutul.
Explozii de verde privesc către soare,
sinteza luminii prin lujeri mă doare,
o scoarță de lemn mi se-ntinde pe buze,
șoptesc a mirare cu foșnet de frunze.
Adina V.
4.05.2018
E greu să-mi placă viziunea poetică a cuiva, dar nu imposibil... :) Plăcutu-mi-a!
Semnat: cârcotașul de serviciu :)))
Adina Speranta
joi, 12 decembrie 2019