Fă-mă Doamne!
Fă-mă Doamne răbdător, fă-mă Doamne rezistent, să rabd nevăzute funii din lumea ce mă vrea absent, să nu-i consum iarna cărbunii, să nu micesc rația pâinii. Să nu povestesc ce cred, să n-am nimic dar să posed mulțumirea de-a fi gol. Fă-mă Doamne cum am fost, inteligentul cel mai prost, trăitorul printre vise, misterul celor nescrise, consumatorul fără rost prins în închisoarea lumii, mulțumind tainic minciunii că lumea-mi este adăpost pentru nu știu care cost, când eu sunt al tuturor, sau poate al nimănui, dacă nu rămân dator, nu știu cum și nu știu cui!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mersi frumos!
nicu hăloiu (autor)
miercuri, 25 februarie 2026
„Dacă nu rămân dator, nu știu cum și nu știu cui!”
Ei bine, eu știu că sunteți dator să scrieți. ????
Așa, cu năduf, cu încrâncenare, cu patosul care iese din foaie.
Elyana
marți, 24 februarie 2026