În patul alb, urmă de foc
au ars neputințele mele scrum
s-au făcut
am scăpat, mi-am zis
de neputință
păcat de pat
dar nu mă-ndur să-l dau
unul nou vine la pachet
cu alte neputințe
să-mi ardă anii
să sar când pe-o parte
când pe alta
nopți întregi
naiba știe când se vor face scrum
ustură neputința când arde
te trezești
zicând doamne ajută
nu-i mare lucru că nu crezi
zici, când ustură
zici
tot din neputință
e pachet livrat
din cristelnița începutului
cică așa scapi de purgatoriu
eu zic că așa se pornește
iadul
a ars patul alb
altul nou nu-mi cumpăr
mă costă
să o iau de la capăt.
vezi mai multe poezii de: Daria Marinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.