Deschid ochii o clipa ,lumina
strabate puternic albastri-mi
ochii suporta durerea
iar viata incepe fantastic
imbratisat de iubirea cereasca
Imi piere raceala si teama
Incep a vorbi si socot
ca viata-mi sopteste sa-nvat...
Creat din unicul cod
pamant cu ape si foc
se naste ideea de sine-mi
Incep a iubi ,a va spune :
“Ma nasc din cenusa timpului precum o libelula
Viata imi pare lunga ,viata imi pare dura
Ma nasc din cenusa si ploaie ,din potopul iubirii lor
Precum se naste o stea ,precum moare ,ma nasc ca sa mor !
[...]
vezi mai multe poezii de: Dasada
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cred ca daca ai fi pus ''albastri-mi" in versul 3 era mai bine...personal m-am oprit putin din lectura cand am ajuns acolo ...Imi place mesajul transmis si e chiar interesanta aceasta analiza a ceea ce inseamna existenta .
Cu drag .
Adina Speranta
duminică, 07 iunie 2015