„Nu vreau să-mi oferi totul, vreau doar să te aud cum îmi bați în piept.”
- Să nu mă cerți c-am început clondirul
În care-ai strâns esența de magnolii,
Dar vino, tu, astâmpără-mi delirul
Să-ți scriu poeme-albastre-n lungul colii
Cu rimă-mbrățișată ca în noaptea
De mai când îți frângeam flămând mijlocul
Și ne-am oprit o clipă-n lun-a șaptea
Să reluăm și mai puternic jocul.
De ce-ți respir parfumul cu ardoare
Prin ploaia disperării? Fără tine
Mi-e inutilă primăvara, doare,
Iar fluturii se-mpiedică-n stamine.
- N-o să te cert, iubite, adevărul
Îl știu de-atunci, când goală pe zăpadă
Visam că-n rai o să-nflorească mărul
Și numai Dumnezeu o să ne vadă.
Ce anotimp nehotărât și verde,
Tot mai era și tei nebuni de floare
Pe sânii albi veneau să mă dezmierde
Cu sărutări păgâne. Ce răcoare
Era pe-atunci, și azi trăiesc delirul,
La pietul tău aștept o dimineață,
N-o să te cert c-ai început clondirul
Că vina ta-i de dincolo de viață.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.